Majesty

Știți că zilele trecute a luat foc groapa de gunoi de la Glina. Nu se știe prea bine cum, nu se știe de la ce? Pe cât ar părea de banale, lucrurile sunt foarte complicate, deoarece pungile de metan formate în urma descompunerii dejecțiilor, alimentează din plin vâlvătaia de culoare întunecată și pestilențială. Deasupra haldei ecologice, care înghite zilnic câteva mii de tone de deșeuri, dintre cele mai diverse, se mai ridică încă nori grei de fum, purtați de vânt spre oraș, iar pompierii și echipele speciale de la salubritate nu ne dau speranța că lucrurile se vor rezolva prea repede. Orășenii nu ar trebui să-și facă prea mari probleme, dare eu nu pot sta nepăsător, deoarece miasmele otrăvitoare care vin dinspre gheena centrală a orașului mi-au năpădit casa și biserica. Prin fereaste pătrunde duhoarea infernală, deoarece locuiesc încă în această zonă de influență a gropii de gunoi.

Cu această ocazie am devenit mai atent la munca oamenilor care trudesc zi de zi pe meterezele asanării gunoaielor și căutării resturilor care ar putea fi reciclate. Unii dintre ei chiar își pun mari speranțe în descoperirea unor lucruri foarte importante, relevante chiar printre cele date pierzării. În limbaj universal această activitate se numește: “meserii murdare”.  În zilele acestea am devenit foarte atent și sensibil la această ocupație. Din capul locului vreau să vă spun că meseriile murdare sunt foarte curate din punct de vedere moral, sau cel puțin unele dintre ele. Oamenii care le practică pot fi nobili, generoși, corecți și binevoitori. Am spus că pot fi, dar nu este musai să fie. Acești oameni sunt curajoși și fără prejudecăți, sau ar putea fi fără prejudecăți și curajoși. Ei fac o treabă pe care cei mai mulți dintre noi n-am fi în stare s-o facem. Până la urma urmei, dacă nu strânge nimeni și nu procesează gunoaiele, lucrurile s-ar complica rău de tot.
Cu toate acestea, nu pot să nu mă gândesc cu îngrijorare și la riscurile la care se supun acești semeni întru rațiune. Este foarte posibil ca trudind zi de zi în mediul insalubru al salubrității, acești oameni să considere că întreaga lume și existența însăși nu mai este altceva decât deșeuri, resturi, și lucruri aflate în descompunere. Pentru unii dintre ei începe să devină tot mai greu să facă trecerea la viața normală și atunci când revin printre noi, ei transmit în jur lucrurile pe care ar fi trebuit să le abandoneze la garderoba firmei. Și mai ciudată mi se pare speranța lor de a aduna aur, aur greu și autentic din atâta amar de pustiire și tristețe bacoviană. Prin urmare prieteni, am început să mă rog pentru sufletul lor. Au și ei un suflet, nu?

 

Ion Buciuman - Majesty.ro