Marti Nu este nici un secret că marele concert Amicus, Pro-Nobile și Gabriele Pepelea de la palatul parlamentului și lansarea numărului special Semnele Timpului de Paște, nu sunt singurele evenimente cu valoare de simbol care mi-au marcat existența ultimelor zile. Mai sunt și concertele corului de cameră Gradual de la capela Romano-Catolică și de la Capela Reformată Calvină, pe care am avut favoarea, onoarea și savoarea de a le (re)prezenta. Și periplul Gradual nu se oprește și nu se termină, abea a început și merge mai departe. Ce au în comun cele trei fapte: Amicus, Semne, Gradual este nota proaspătă care se ridică spre cer în semn de viață tânără și hotărâtă să-și facă drum prin apatia internă a bisericii și prin larma bolnavă a lumii din jur.
Călimăneștiul trăit în incintele Orizontului Cozia între 26 și 28 ale lunii curente, numit și congres pe post de convenție, se înscrie în aceeași linie de curgere aproape imperceptibilă pe dedesubtul lumii, a fluviului de viță nobilă al bisericii, tineretul ei. Cu bunăvoința și minima nevoie de confort specifice unor astfel de manifestări, am putut face un calcul diferențial definit pe o perioadă de 20 de ani de întâmplări cu tineri și despre tineri. Unul dintre semnele Călimăneștiului este tinerețea conducerii. Am participat la asemenea întâlniri care au loc pe partea cealaltă a lumii noastre. Majoritatea liderilor locali de acolo, erau cel puțin septagenari. Explicația simplă pe care mi-am dat-o chiar la fața locului, este că la tineret doar începi să lucrezi dar nu poți termina din cauza scurtimii vieții. Și atunci, singura alternativă este de a merge înainte până la capătul puterilor. La Călimănești, tinerețea conducerii este semnul tinereții organizației. În mod paradoxal, această junețe incontestabilă se îmbucă bine cu seriozitatea sobră a liniei spirituale de care ținem. Dar semnul semnelor călimăneștene mi s-a părut a fi capacitatea mișcării de tineret de a îngloba inițiativele private. Sigur că această experiență presupune și anumite riscuri, dar vorba cee: Cui i-e frică de apă, nu mânâncă pește. Și nu mă refer aici numai la micul dejun marca Sanatorium-Sano-Vita, ci la puzderia de branduri mai mult sau mai puțin cunoscute sau credibile. Felicitări organizatorilor pentru curajul de a privi peste gardul vecinilor și de a vedea că iarba este tot așa de verde, dacă nu cumva chiar cu nuanțe care ar face bine și în curtea noastră, fapt pentru care au fost invitați și vecinii să participe. Călimănești este un semn bun urmat de semnele sub lună plină și alte sărbători de sărbătoare…oare…
Ion Buciuman - Majesty.ro
