Majesty

Tot aveam eu treabă la spital zilele acestea și mi-am zis că acolo oamenii au mai mult timp de citit și poate și o anumită dispoziție mai bună pentru lectură și meditație. Port cu mine o broșurică mititică și am lăsat-o pe masa din salon. Nu am spus nimănui. N-ași putea spune că aceasta este metoda mea preferată de lucru, dar aici așa m-am gândit să procedez. Când am revenit a doua zi, broșurica mititica dispăruse. M-am uitat în jur și nu era chip să dau de ea. Ai mei, văzându-mă preocupat de soarta cărțulii, mi-au povestit că o adolescentă tocmai își vizitase mama care stătea pe patul de alături și cum a dat cu ochii de broșurica de pe masă nu s-a mai dezlipit de ea. A spus mamei ei că o interesează acea carte și ar vrea s-o aibă acasă. Ai mei s-au prins care era treaba și au încurajat-o s-o ia acasă. Da, da, dar mai era o problemă de rezolvat. O altă persoană din salon, e drept, mult mai în vârstă, apucase să răsfoiască broșurica mititica și plănuia să o ia, când avea să plece acasă. Ai mei m-au întrebat dacă mai am la mine o carte din acelea, și să rezolv cazul cu necazul. Sigur că avem. Am oferit  cu plăcere bunicii o carte și am mai lăsat una și pe masa din salon. Sigur, mâine nu mai fi acolo. Cineva o va lua cu el.

L-am cunoscut pe autorul cărții cu pricina, cu mai mulți ani în urmă. Alehandro este unul dintre cei mai mari evangheliști pe care i-am văzut vreodată. Citisem foarte multe despre el și aveam o mulțime de întrebări. M-a privit cu atenție sfioasă, la început. Veneam din Europa de Est, și acest lucru nu prea mirosea a bine. După câteva minute ne-am împrietenit și am petrecut împreună trei ore minunate. Am aflat o mulțime de experiențe. Eu întrebam chestiuni de principiu și metodă, iar el îmi povestea experiențe. Atunci am înțeles ceva deosebit de interesant. O teorie nu valorează nimic, dacă nu produce efecte. Acum înțeleg de ce tineri și vârstnici apreciază broșurica mititica. Ea promite să miște inima cui simte această nevoie. Nu folosește teorii. Povestește întâmplări. Unele ne pun pe gânduri, altele ne încurajază să facem ce așteaptă Dumnezeu de la noi. O fi mult? O fi puțin? O fi ce trebuie? Cred că s-au gândit bine frați să tipărească șase milioane de exemplare, să fie ca frunzele, toamna. Să ajungă anul acesta la orice casă unde se vorbește românește. E de trebă, copii!

 

Ion Buciuman - Majesty.ro