Rareori mi-a fost dat să văd o imagine mai frapantă a condiţiei umane, decât cea de zilele trecute. O mamă cu un copil în braţe şi alţi doi care se ţineau de mână, încerca să se strecoare printre maşinile care alergau pe şosea, într-o zonă lipsită de trecere de pietoni. Mama se uita vigilentă în toate părţile şi avea grijă să nu-i scape din mână şi din ochi pe cei doi copii care mergeau pe jos. Înainta cu prudenţă, în timp ce îl sălta din când în când pe cel din braţe, care aluneca printre hainele sărăcăcioase şi murdare.

-    Ce faci frate, zice el nerăbdător să stăm de vorbă.
-    Tocmai îmi fac rondul, zic eu nerăbdător să-mi continui treaba.
-    Cum îţi faci rondul? Te văz şezând, continuă prietenul meu.
-    Păi, eu îmi fac rondul ascultând diferite rapoarte pe care le primesc din diverse părţi ale lumii.
-    Parcă ziceai că scrii un rondou, nu un rond, vrea el să ştie mai precis.
-    Eu îmi fac rondul şi scriu un rondo, zic eu, ca să mă lase în pace.
-    Şi ce asculţi acum, insistă el din ce mai intrigat de ceea ce făceam.
-    Tocmai vorbeam cu o orhidee din Hong Kong, răspund eu cu destulă silă de vorbă.
-    Vorbei cu o orhidee…din Asia…se miră el pronunţând cuvintele din ce în ce mai rar, dar din ce mai insistent.

Rondul meu de 333 de cuvinte, de la sfârşitul săptămânii trecute, se încheie cu această concluzie: facem cumpărături şi plângem. Aceasta este imaginea planetei pe care încă o mai locuim. Alergăm după chilipiruri şi ne umplem de durere.

Americanii au dat năvală prin magazine să-şi umple braţele de lucruri ieftine în Black Friday, după Ziua Recunoştinţei. În Sought, statul New York, un angajat de la Wal-Mart a murit călcat în picioare de mulţimea nerăbdătoare să-şi potolească setea de cumpărături. Poliţia vizionează înregistrările camerelor de supraveghere pentru a identifica făptaşul sau făptaşii. Se crede că s-ar putea lăsa cu o condamnare pentru omor prin imprudenţă.

Tocmai mă pregăteam să-mi închei rondul de săptămâna trecută. Mai mulţi prieteni mi-au atras atenţia asupra unei ştiri de la BBC. Am urmărit materialul video cu un sentiment de neputinţă şi revoltă, cum rareori mi-a fost dat să trăiesc şi eram sigur că voi scrie despre golful plin de sânge de balenă, din insulele Feroe. Deodată, peste cerul canadian s-a năpustit un meteorit care a pus în uimire o  mulţime de oameni. Un echipaj de poliţie a reuşit să filmeze spectacolul celest şi să-l ofere televiziunii. L-am văzut şi eu.

Fără îndoială că ştirea de vârf care a avut puterea să modifice imediat cifrele de pe panourile burselor din toată lumea este alegerea noului preşedinte a Statelor Unite. Barak Obama pare să întruchipeze aşteptările aproape mesianice ale lumii la început de secol 21.
Ce mi-au văzut ochii într-o imagine care circulă pe internet. Un bărbat aflat la vârsta de aur, cu faţa radiind de bucurie şi satisfacţie, tocmai şi-a descheiat haina să i se vadă chipul şi numele lui Obama, pe tricoul pe care îl poartă pe sub haina de firmă. Până aici nimic ieşit din comun, numai că imaginea are un detaliu care vorbeşte mai mult decât faţa celui mai proaspăt iubit dintre pământeni, purtat de omul nostru la vedere.

În buzunarul interior al hainei omului din imagine, se află un portmoneu bine întreţinut cu bancnote şi card-uri, alături de o factură proaspătă bine împăturită. La o privire mai atentă, mi-am dat seama că bucuria de pe faţa omului nu este legată atât de mult de triumful democraţiei, cât mai ales de semnificaţia acesteia asupra buzunarului propriu. Dintr-odată am înţeles că această imagine este o personificare a întregii căutări şi dorinţe a întregii lumi.

 

Identitate:
Rondo este o rubrică săptămânală specifică publicaţiilor electronice, care supune atenţiei cititorilor un eveniment semnificativ al săptămânii, aşa cum îl vede, îl înţelege şi îl interpretează un gânditor creştin progresist, care aşteaptă în mod activ şi credincios revenirea Domnului şi aşezarea din nou a lucrurilor.

Semnificaţia numelui:
Rondo este un gen în creaţia muzicală în care tema principală revine periodic. Ca titlu de rubrică, Rondo sugerează revenirea săptămânală în atenţia cititorilor, deşi cu subiecte diferite, dar a aceleaşi teme: credinţa şi speranţa creştină care se ridică deasupra încurcăturilor vieţii şi a motivelor de îngrijorare.