Politicienii s-au străduit din răsputeri în weekend s-o facă pe Fecioara Maria activist de partid. Iar dacă nu au reuşit cu aceasta, măcar atunci au încercat să adune un vot, să smulgă un zâmbet, o încurajare de la poporul religios. Nici asta nu a funcţionat chiar pe roate. Preşedintele Traian Băsescu a fost sâmbătă la Mănăstirea Tismana din judeţul Gorj, pentru ca duminică, înainte de participarea la „Hora de la Prislop“, să asiste la slujba oficiată de ÎPS Teodosie Tomitanul, la mănăstirea localităţii maramureşene.
Liderii Coaliţiei PSD-PDL, Mircea Geoană şi Emil Boc, s-au închinat în tandem la Mănăstirea Nicula din judeţul Cluj. Primul a reuşit să obţină chiar şi o audienţă privată la mitropolitul Clujului, Bartolomeu Anania. Politica a deschis din nou, larg, uşa bisericii. Şi ăsta nu e decât începutul campaniei prezidenţiale.
Seara a căzut o ploaie mai tare şi mai nemiloasă ca niciodată. Aşa li s-a părut oamenilor. Râuri de ape s-au scurs peste pământurile nămoloase din jurul bisericii de la Nicula. Oamenii au rămas nemişcaţi sub ropot. Veniseră de peste tot, unii pe jos, din satele apropiate. Câţiva aveau pături, alţii haine groase, iar alţii saci de nailon. Dacă unul avea două, ce-i prisosea dădea mai departe. Pe la ora 6 seara s-a oprit ploaia şi a început slujba. O tăcere caldă s-a lăsat peste valea licărind de puzderie de lumânări. Oamenii pământului au stat în genunchi şi au ascultat încremeniţi cântarea de noapte a preoţilor.
Fiecare cu gândul la nevoia lui. Iar anul acesta, parcă mai mult ca oricând, gândurile lor înghiţeau aceeaşi nevoie.
Spre dimineaţă au apărut maşinile. Veneau mai-marii, de la Bucureşti. Odată cu ei, televiziunile. O vânzoleală amestecată cu toropeala nopţii şi noroiul pământului i-a însoţit pe „domnii conducători“ spre scena unde au stat alături de preoţi la slujba de Sfânta Maria. Emil Boc stă semeţit în supărarea lui. Pe lume, pe soartă, pe vremuri. Mircea Geoană şi-a luat cravată roşie, e confuz în rolul de enoriaş, dar şi-a luat o cărticică de cântări din care boscorodeşte ceva. Lângă fiecare dintre ei stă partidul. Ministrul Andronescu, Mihail Hărdău, Daniel Buda... Preoţii îşi cântă cântarea, aruncând câte o vorbă de bine spre Cer pentru conducătorii noştri. De printre zăbrelele gardului care protejează oficialităţile de mulţime, ochii oamenilor stau pironiţi pe ei. Dumnezeu ştie ce gândesc.
Ei sunt pretutindeni
„Or fi venit şi ei ca să se roage, poate i-o ajuta ăl de Sus să afle cum să conducă mai bine. Mă uit la ei şi nu pot să le gândesc de rău, dar le zic să nu-i rabde sufletu’ să ne lase de izbelişte“, spune doamna Elena, care a venit pe jos din Gherla. Aşa face de patruzeci de ani. În timp ce povesteşte, se reazemă de o maşină. Un BMW, X6. Ni se şopteşte că este a lui Geoană. Femeia se trage un pic, să nu-i aducă vreo stricăciune maşinii. Are o pensie de trei milioane de lei vechi. Şi începe să plângă. E văduvă de 16 ani, iar acasă o aşteaptă un băiat fără slujbă. A fost concediat. Femeia nu mai spune nimic, îşi şterge doar ochii.
Bătrâna Ana este mai neiertătoare şi zice răspicat: „Or fi venit aici ca să-i vadă lumea şi să-i aleagă! Nu-i destul
că-i vedem toată ziua la televizor? Nici aici nu ne lasă în amarul nost’! Putem să ne rugăm şi fără ei la Cel de Sus, ca să acopere neputinţele lor! Eu le-aş zice să nu mai vină, că fac deranj. Şi preoţii vorbesc schimbat când sunt ei aici, se roagă mai mult pentru ei decât pentru noi! Să ne lase în amarul nost’!“.
Un bărbat sărăcăcios îmbrăcat şi ars de soare se întoarce şi-o spune pe-a lui: „Ba să vină, să vină şi să ne rugăm cu toţii să le deschidă Dumnezeu minţile, că dacă rămân în prostie ce ne facem? Eu zic să ne uităm la ei şi să ne rugăm să afle ce nu ştiu să facă pentru că alţii nu avem!“.
În căutarea rolului pierdut
Mitropolitul Bartolomeu Anania vorbeşte scurt. Este uşor reţinut. După ce în fiecare an i-a invitat pe politicieni la Nicula, acum simte că nu a folosit la mare lucru şi că nici planurile Bisericii de sprijinire pe promisiunile lor nu au dat roade. În plus, de la înfrângerea în alegerile pentru patriarhie, bătrânul mitropolit al Ardealului a simţit că nu mai bate vântul puterii în direcţia sa. Îi dă cuvântul mitropolitului ortodox al Germaniei, Serafim Joantă. Acesta vorbeşte despre ortodoxie şi credinţa nevoinţei, a ascezei, a reţinerii de la ce-i mult. A răbdării şi ascultării. Despre supunere şi despre păcatul criticii. Apoi vorbeşte despre păcatul avortului, al uciderii vieţii care începe „din clipa fecundării“ şi care afectează, iată, demografia planetei.
Peste mulţimea amăgită de speranţe, discursul despre păcatul avortului pluteşte stingher. Şi pentru că nu-şi găseşte locul se duce mai departe, în megafoanele de la liziera pădurii. Oamenii îşi strâng păturile ude, hainele înnoroite şi se grăbesc să coboare dealul mănăstirii până nu se porneşte puhoiul zecilor de mii de suflete. Un ţigan subţirel cu voce mieroasă strigă dintr-o margine de drum, de la taraba lui de criză: „Acatistul Maicii Domnului, sfinţit, numai la un leu!“.
Sursa: Cotidianul
