E plăcut să-ţi aminteşti dealul cu două case răsfirate-n trecut, soarele ce-ţi bucura obrajii "morocănoşi" sau iarba mereu verde...
Ai conturat recent în gând portretul blândei bunici?..Ai incercat să-ti aminteşti zgomotul lemnelor ude din sobă?
Bătaia primită pentru narcisele neinflorite pe care le-ai rupt din gradina din spatele casei,zăpada in formă de cizmă cu numărul 35 dusă pe covorul abea cumpărat,găleata cu lapte vărsată sau merele pe care nu le-ai lăsat indeajuns să se coacă.
Acestea sunt dovezi clare că "A fost odată ca niciciodată" nu e numai o frază din poveşti...
Şi anii au trecut.Şi anii,trec..
Azi,ne ţinem de mână pe messenger, vărsăm câte-o lacrimă la un "banal film de dragoste", ne plimbăm intr-un parc de la marginea Hi5-ului, obosim arând ferma Facebook-ului, ne permitem să zâmbim la documentarele despre familii destrămate şi chicotim la slujba din biserica mai veche de-un secol..
Azi,casa bunicii e-un chici,pâinea se vinde felii,"te iubesc" e la ordinea sms-urilor iar o fată cinstită o numesc unii,specie
rară.
Am auzit că: Dumnezeu ne-ar cere să ne-ntoarcem la "casa bunicii".
E timpul să înlocuim poşeta ticsita cu lucruri pieritoare şi ghiozdanul nepăsării,cu-o traistă. În ea, să încapă : sinceritatea, credinţa, dragostea şi răbdarea.
Am auzit că: Dumnezeu ne-ar cere să ne-ntoarcem la "casa bunicii".
Să ne-mbrace cu-o haină albă şi-apoi să ne strângă în braţe...
Nu mâine. Azi!








