Pentru că sunt aşa de multe lucruri de ştiut şi eu ştiu aşa de puţine, nu vreau să deranjez pe nimeni într-un dialog normal.  Aşa că până la începerea ştierii adevărate, veşnice, dialoghez de unul singur, pe ce bruma ştiu şi cred.  Că sunt sincer în aceasta, nu se pune în discuţie.  Că sunt naiv, rămâne de văzut.  Că ştiu mai puţine decât se poate şti şi ar trebui să ştiu - fără îndoială.  Că sunt greşit cu privire la ce ştiu şi cred - mă supun măsurătorilor divine pentru că aşa se cuvine.