Majesty

Recitesc cu plăcere operele lui Camil Petrescu şi mă opresc la cugetările lui filozofice. În capitolul “Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu” sau “Wer kann Rumänien retten?”( aşa cum apare în Ultima noapte de dragoste prima noapte de război, tradus: Cine poate salva România?) se descrie drama războiului, dar nu se face referire numai la foamete sau moarte ci şi la “permanenta verificare sufletească – continuu conflict al eului”. Una din curiozităţile scriitorului prin personajul său Ştefan Gheorghidiu era să vadă cum ar arăta lumea care ştie că e razboi, ce discută oamenii, cum sunt străzile. Dacă vei citi aceste capitole vei vedea că nimic nu se schimbase.

Războiul era singura ocazie în care erai rupt de lume. Te puteai vedea singur cu gândurile tale. Fiecare noapte, pentru că nu o dormeai, părea de nesuportat, doar zori unei noi zile îţi însenina sufletul. Nici măcar cei de-acasă nu îţi puteau fi un sprijin, ei nu ştiau că sunt robi unei vieţi care se derulează fără un scop precis. Dar dacă am lansat o teorie falsă? Cei de-acasă aveau aceaşi luptă, nimeni nu e scutit de o verificare a sufletului. Nu suntem doar noi care nu suntem înţeleşi ci suntem noi care nu înţelegem cum funcţionează fiecare în parte. Această stare de pe muchie de cuţit ne face să o luăm de la capăt. Şi atunci când avem impresia că s-a umplut paharul vom avem şi puterea să mai umplem încă o mie de pahare, important e să nu le vărsăm pe alţi.

M-am gândit de multe ori la ce s-ar întâmpla dacă eu aş fi multiplicată pe toată faţa pământului. Nu aş fi avut pe cine copia, cu cine să comunic, pe cine să contrazic, pentru că eu aş reacţiona mereu în acelaşi fel. Am şi eu o curiozitate, vorba lui Camil Petrescu, ce-ar fi dacă aş avea câte puţin de la fiecare om? Cred că răsare soarele acum şi pentru mine, tocmai deaceea e conflict cu eul nostru pentru că eu sunt ca ceilalţi. Fiecare gest al lor se transpune în comportamentul meu. Uneori nu îmi place cum reacţionez într-o anumită situaţie, alteori mă văd învinsă, uneori sunt alimentată să cred că sunt departe de El. În fond totul se schimbă mereu, iar dacă nu se întâmplă asta înseamnă că noi avem aceaşi gândire îngustată. Vă dau o temă pentru acasă până data viitoare, mergeţi prin oraş o zi întreagă şi priviţi cât de diferiţi sunt oamenii, aşa suntem şi noi cu noi înşine.

 

Irina Dragu - Majesty.ro