Majesty

Atingerea mâinii celor mai mulţi oameni m-ar face să mă simt incomod în pielea mea, atingerea altora ar crea indiferenţă sau chiar revoltă. Atingerea lui Dumnezeu mă face să mă simt ca înaintea unui răspuns mult aşteptat. Se întâmplă de câteva ori în viaţă să fim traşi la răspundere de acţiunile noastre. Iar noi, ca Iosif în faţa soţiei lui Potifar, ne surprindem dezbrăcându-ne de  haina  firii noastre. Frate, căci pentru tine am scris acest articol, stai sub lumina Celui care le-a creat pe toate! E mai înţelept să taci, să nu mai gândeşti, e mai curat şi nobil să te izolezi într-un glob de sticlă pentru că acolo chiar de vei vorbi nu te va auzi decât raţiunea ta. Nu vreau să umplu sacul cu multe vorbe, sigur de atata greutate, va rămâne gol. 

Vreţi să mă opresc? Voi continua până la capăt. Dacă se întâmplă să surzesc pe drum e pentru  că am plecat urechea şi pentru alţii, aş fi vrut ca de fiecare dată când sunetul e spart să-l acopar cu auzul fin dar am pus timpanul meu la aşchiile de la necioplit. Mai este har mi s-a spus, când am adunat frunzele uscate din copacul care nu mai dă roade. Oare până când ne depărtăm de Eden! Acolo unde toate au avut un început. Nu, nu este nici o reclamă de film! De ce glumiţi aşa de frumos, ne jucăm cumva de-a “Bing Bong-ul”!  După o servă de tenis apare o celulă, apoi la o ratare de joc se-mpiedică o lăbuţă de pisică, că doar ea nu a fost creată toată odată, ar fi teoria incompletă. Staţi puţin, e o altă secvenţă din film? să nu o pierd. Şi eu care credeam că a fost creat omul, era doar un dinte fără pereche şi fără posesor.
De ce nu s-a creat un medicament care să ne vindece de toate bolile? Suntem cei mai buni inventatori din nimic. De ce nu suntem dumnezei? V-o spun direct, cred că Dumnezeu nu există. Şi gata, toată mâncarea e pusă la cină, poftă bună! Aş înghiţi fiecare lingură de mâncare în reprize, nici nu ştiu dacă s-ar face sânge, viaţă. Mă uit în farfuria vecinului şi văd un fel de tăiţei făcuţi în casă, sunt făcuţi din aluat dospit de câteva milioane de ani. Am un vânat de “reptilă mezozoică”, vorba unui prieten, oare ce gust o avea? Acest soi de reptilă nu e vânat, e fosilă. Atunci e lucru serios din istorie, un monument. Eu zic să ne împachetăm instrumentele cu care am ucis oamenii şi am creat timpul, să aruncăm la gunoi mâna care ne trage înapoi  şi să facem o excursie în Eden.

 

Irina Dragu - Majesty.ro