Aţi simţit vreodată că ceea ce sunteţi nu vă place? Nu mă refer aici la aspectul fizic. Când alţii greşesc faţă de noi, o parte din interior are tendinţa să reacţioneze cu o brutalitate primitivă, pentru a îndrepta lucrurile. Recuperarea a ceea ce credem că a fost al nostru ne face să ne simţim reci şi egoişti. Mai târziu ne trezim că minţim pentru a nu fi corupţi de realitate. Şi în cele din urmă refuzarea identităţii noastre pare un test pentru alţii. Uneori a schimba ceva este mai greu decât a ne continua liniştiţi drumul înainte. Regretul e o măsură de calmare, dar efectul durează atâta timp cât să nu ne simţim vinovaţi. Şi atunci nu ne rămâne altceva decât să redenumim fişierul.
Ajungem la acel stadiu în care ne place de noi. Tabloul pe care ni-l fac alţii nu coincide cu ceea ce suntem noi. Am încercat şi eu să port două feţe. O perioadă de timp mă cam încurcam în replici, însă apoi m-am obişnuit, îmi plăcea. Dar ştiţi… la Dumnezeu nu merge! Mă refer şi la relaţiile cu cei din jur. Este fals să fim doar la închinare, biserică. Cine va observa? De aici e drumul înapoi, care trebuie făcut printre spini, aşa cum i-am lăsat când i-am ocolit. Da, acele clipe când trebuia să răspundem hotărât. Decizia noastră ar fi întors şi pe alţii din drum. A fost mai uşor să fim pentru noi reper fals.
Înainte de a citi conţinutul nu vă apucaţi să corectaţi la fiecare cuvânt, vedeţi dacă stilul vă aparţine, pentru ca atunci când se va cere preţ pe sânge să nu fiţi găsiţi lepădaţi. Dacă ne-am închipuit vreodată că Dumnezeu are îndoieli cu privire la noi, este greşit. La noi cerul este gri.
Irina Dragu - Majesty.ro
Set as favorite
Hits: 226
Comments (0)

Write comment
Sambata 





