Vi s-a întâmplat vreodată să-i cunoaşteţi pe toţi oamenii de pe stradă? Eu am trăit pe pielea mea acest fapt. Şi nu vă spun, ce palpitant a fost! Într-una din seri, în timp ce mă întorceam acasă, cineva m-a strigat pe nume. M-am întors cu emoţie, acea voce nu o puteam descifra. Mi-am continuat drumul derutată. Nu mare mi-a fost mirarea, după câteva secunde, să văd în faţa mea două persoane care se îmbrăţişau, ca dupa o absenţă îndelungată. Chiar aşa de greu poate fi să-i cunoşti pe toţi?! mi-am zis. Atunci mi-am amintit de o altă perioadă din viaţa mea.
În copilărie învăţasem să salut respectuos pe toţi pe cei care îi întălneam, neştiind că e normal să-i salut doar pe cei pe care îi cunoşteam. Nimeni nu riposta la saluturile mele. Se instalase totuşi un sentiment că ceva nu era în regulă. Începuse să-mi fie greu să vorbesc cu toţi pe acelaş ton binevoitor. Câţiva nu îmi erau simpatici. Cu timpul am observat că nu toţi oameni se salută între ei. Intrasem în panică. Eram oare o persoană neobişnuită? Am tăcut şi mi-am văzut de drumul meu. Astăzi îi recunosc pe toţi pe care i-am cunoscut cândva.
Din neştiinţă se nasc evenimentele neaşteptate. Prieteniile care durează nu au niciodată la bază o pregătire înainte cu celălalt, un fel de repetiţie. În faţa noastra nu se află nicidecum un repertoriu de trăiri pe care le încercăm în fiecare zi. Avem însă un set de valori pe care ne place sa le comparăm cu cei din jur. Sunt o mulţime de oameni în jur. Nu este nevoie să construim un zid imens în faţa noastră pentru că atunci vom fi pentru noi înşine cea mai mare culme de neatins.
Sper că nu vă supăraţi dacă v-am făcut câte o poză la fiecare! Aşa îmi va fi mai uşor să mă acomodez cu cerul…
Irina Dragu - Majesty.ro
Set as favorite
Hits: 276
Comments (0)
Write comment
