Majesty

Nuanţe retorice

Când apelăm la Dumnezeu, ne aşteptăm ca El să ne răspundă la secundă. Ar trebui să învăţăm mai mult din acele întrebări: de ce? când? unde? până când?... Să ne imaginăm că avem în faţa noastră o machetă a întregului pământ. Pe ea putem vedea fiecare om, grupuri de oamenii, un întreg departament social. Mergem mai departe, toţi locuitorii pământului au o comuniune zilnică cu noi, pentru că noi suntem creatorii. Atunci când sunt fericiţi  aduc mulţumiri, când sunt în necazuri strigă după ajutor.


Ei au încredere în creatorul lor, până într-o zi când regula jocului se schimbă. Cu timpul această regulă devine diferită la fiecare locuitor în parte. Este momentul să ne oprim, de ce credeţi că se naşte o diferenţă în comuniunea cu creatorul? Oare sunt prea multe întrebări, şi nu se poate face faţă la ele? Sau sunt prea puţine rugăciuni şi nu are rost să se piardă timpul cu ele?

Cei mai mulţi dintre noi Îl judecăm greşit pe Dumnezeu. El nu este doar Cel care  răspunde la întrebări, ca în cazul unui chestionar spus prin telefon, în care dicuţia decurge rece iar informaţiile sunt strict profesionale. Aşa suntem noi oamenii… Ca cel mai bun prieten este Dumnezeu. Lui îi putem spune orice, fără să existe teama că încrederea noastră va fi rănită. Uimitor este ca El îşi petrece timpul cu noi chiar şi atunci când noi nu realizam acest lucru.
Să ne întoarcem la macheta noastră, unde noi suntem creatorii. Totul merge ca pe roate. Am promis pământenilor că într-o zi vor avea un oraş de aur. Dorim să îndeplinim cât mai repede această promisiune, însa locuitorii pământului şi-au zidit propriile “castele de nisip”. Până când, întrebăm noi, până când pământeni vor mai rătăci în alergarea lor? De ce se depărtează de Cuvânt? Unde vor alege să meargă, la dreapta sau la stânga? Când vor înţelege promisiunea făcută?

Din paleta de culori a cerului El ales să ne ofere câte puţin din fiecare, adică un curcubeu, important este să ne uităm la el, altfel vom vedea doar paşii noştri care umblă în ţărână, vom simţi umerii apăsaţi de poverile zilnice.

Irina Dragu - Majesty.ro

Comments (0)Add Comment

Write comment
smaller | bigger

busy