Nu fusese ideea mea de o lua pe acea cărare fără marcaje. Aşa că, fără prea multe comentarii, am mers dupa el. Îmi imaginam din capul locului că nu va dura la nesfârşit entuziasmul lui şi, în cele din urmă, va face ca mine. Privirea lui jucăuşă mă făcea să uit de planurile mele, nu de multe ori mi se întâmpla să-mi ascult bucuria care prindea contur de data aceasta. Era ca şi cum participam la o întrecere cu mine însămi. Mai târziu, spre seară, am propus un mic joc, şi anume să nu mai vorbim până la destinaţie. Mă frământam însă pentru un singur lucru: de ce mă aflam eu acolo?
Nu fusesem pe pământ un om care să lipsească de la slujbele din biserică, se putea închega orice fel de discuţie cu mine, ce-i drept nu ştia nimeni faptele mele ascunse, se putea pune baza pe mine când era vorba de vizite la spital sau la cei saraci. Eram o fiica, o soră, şi o soţie iubitoare. Mă preocupau foarte mult problemele altora. Nu înţelegeam de ce rămăsesem singură! Când am privit spre locul care se afla după un munte, am văzut un oraş imens care era în lucru. Am fost condusă să văd care sunt câteva din activităţile celor de acolo. Oameni iscusiţi măsurau kilometri întregi de aur, construiau case şi pregăteau pământul pentru recolte de tot felul. Era cineva care scria tot timpul diferite nume într-o carte. Într-o altă parte a oraşului am văzut un material alb din care se croia îmbrăcăminte pentru toate măsurile. Atunci nu am mai rezistat şi am întrebat când este gata toată această pregătire. Nu mi s-a dat un răspuns, mai aveam de văzut şi alte locuri.
M-am întors şi am văzut o vale plină de ruine, m-am întristat pentru că nu văzusem aşa ceva pe pământ. Mi s-a explicat că aşa suntem noi oamenii, nişte ruine, din care nu mai poţi scoate nimic bun. Este adevărat, a continuat el, există momente în viaţă când observăm că suntem un nimic şi atunci luăm hotărârea să lucrăm pentru alţii pentru că atunci ne zidim pe noi, însă această construcţie trebuie să aibă temelia în Hristos. Am vrut să revin cu întrebarea mea la care nu primisem răspuns, dar am fost întreruptă: acel oraş în construţie va fi gata atunci când noi vom fi pregătiţi să locuim în el.
Irina Dragu - Majesty.ro
Set as favorite
Hits: 368
Comments (0)
Write comment
