Am învăţat din experienţa noastră, că a fi în stare de veghe nu înseamnă neapărat să nu dormi. E mai bine să ne destindem, acest lucru ne dă mai multă forţă. Şi dacă am lupta şi am pierde? Uităm de multe ori că pierderea în favoarea cerului e un câştig. Într-un tablou, în care este pictat un război la care nu am participat, nu se vede acţiunea.
Când ni se spune ceva, ne place să abuzăm de mesaj, stabilind singuri o imagine de ansamblu distorsionată. Analizăm fiecare persoană prin prisma logicii noastre. Alunecăm la fereastra indiferenţei pentru a privi detaşaţi spectacolul, iar apoi strângem cărţile de joc şi ne prefacem că suntem nişte trecători. Chiar dacă pornim cu un plan bine elaborat, constatăm pe parcurs că am fost nişte asistenţi corupţi de “butoane” şi “scurtături” pentru a ne crea propriul “meniu”. În mod paradoxal avem fiecare o contribuţie eroică la alterarea sferei în care ne învârtim.
A crea un mediu cum nu este de fapt, implică întotdeauna un risc. Nu foarte mulţi se îmbracă cu astfel de curiozităţi. Avem impresia că trebuie să schimbăm decorul, nu ne convine inspiraţia. A fi creatori ne dă dreptul să stricăm urmele Aceluia dinaintea noastră. Poate că ar fi mai bine să tragem la sorţi supunerea. Astfel fiecare am tăcea.
Ne-am obişnuit să fim o “dată limită” în toate, nu ne mai pasă decât dacă noi suntem pe linia de plutire. Şi încetul cu încetul candidăm la funcţia de anonimi. Avem grijă să ne trezim când soarele e pe cer, doar pentru a nu crea confuzie în jur. Cu ochii deschişi pe jumătate aşteptăm un calmant care să ne amorţească simţurile.
Ce ne-a mai rămas de făcut atunci? Să ne vindem gratuit dreptul la publicitate abuzivă, să cântărim în balanţă dacă suntem sau nu un ghid fără erori?! S-ar putea să constatăm că suntem abia la început de drum, că tot ce a fost până în prezent nu a existat deloc.
Primul pas trebuie făcut cu grijă. Până la Eden nu putem alerga, trebuie să-i aşteptăm şi pe ceilalţi, altfel am fi doar o imagine statică fără culori.
Irina Dragu - Majesty.ro
