Majesty

Se anunţa o zi cu examene. Deoarece eram în prima bancă, aveam sentimentul că tocmai la mine se va deschide catalogul. Pentru a-mi ascunde această teamă am început să mă gândesc ce aş face dacă eu aş fi profesorul. Minutele treceau şi o doamnă necunoscută de noi tocmai ne-a anunţat să stăm liniştiţi şi să citim lecţia pentru ora viitoare. Pentru că nu aveam stare, m-am ridicat şi am luat locul profesorului nostru. Îmi închipuiam că dacă nu mai sunt în banca mea voi uita de rolul de elev.
De la catedră totul părea distractiv. Mi-am făcut o listă cu toţi colegii mei şi am început să-i strig pe nume. Fiecare trebuia să citească câte un fragment din lecţiile viitoare la alegere. Timpul trecea şi eu mă plictiseam când îi auzeam pe colegii mei că abia descifrau lecţia, de parcă eram la ora de disecţie a literelor. Nu înţelegeam ce poate să fie aşa de greu la o lecţie nouă. Aşa că am început să-mi fac de lucru cu altceva. Pentru că nu eu eram adevăratul profesor şi pentru că ţineam la colegii mei ca la nişte fraţi de cruce, am notat în dreptul fiecăruia “foarte bine”.

După ce ultimul coleg şi-a terminat vocalizele, uşa clasei noastre s-a deschis şi profesorul, la fel de uimit ca şi mine, nu a mai scos niciun cuvânt. A trecut prin faţa catedrei, a luat foaia şi a strigat. Mi-a înmânat catalogul cu cea mai mare seriozitate şi a zis: “Azi tu eşti profesorul”. Când am ajuns în dreptul numelui meu mi-au dat lacrimile, eu nu eram pe listă. Am trecut mai departe, însă pentru că nu mă puteam obişnui cu gândul că eu nu am notă, citeam fiecare nume şi îmi imaginam că eu sunt acela. Acela de care îmi plăcea să râd pe nerăsuflate, acela pentru care munca lui era plictisitoare, acela pe care îl iubeam.

Era linişte în clasă, în sufletul meu era aşa de multă agitaţie. Unele gânduri se intersectau cu altele iar eu eram ca nişte cioburi de sticlă. Încercam să mă adun din privirile colegilor satisfăcuţi de meritul lor. Am mai aşteptat câteva secunde şi am închis catalogul. A sunat ca sfârşitul lumii pentru mine. Nu trecusem examenul la citire. Am luat foaia cu note şi am trecut în bancă. Şi astăzi mai citesc acele nume, poate sunt şi eu undeva scrisă pe margine. 

Irina Dragu - Majesty.ro