Majesty

Am scris în mintea mea mai multe cărţi. Pe una dintre ele am reuşit să o citesc însă până la capăt. Multe file se aştern zi de zi peste noi. Unele sunt simple constatări despre oameni, altele dialoguri între noi şi firea noastră. Când mă uit în oglindă citesc câteva rânduri din carte: 

“ Aveam de gând să mă retrag din acea luptă, îngreunam şi mai mult pe colegii mei. Nu-mi plăcea imaginea în care cineva era târât în spinare, doar de dragul de a se numi apoi erou. Mândria îşi făcea loc mai uşor aşa, fiecare colţisor luminat cândva era şi mai ascuns. În întuneric se ţesea ca o pânză de păianjen, tăcută, firea mea.
-    Ce rost are să fii ajutat când te vezi una cu pământul!? E în zadar efortul oricui iar tu te vei simţi dator să dăruieşti fără preţ. Mai bine să lăsăm în cuier haina aceea pe care o purtăm cînd ni se pare că e frig sau plouă cu resentimente.
-    Tu nu vezi că nu e nimeni ca tine? Hai fii raţional.
Ceva nu merge tocmai ca pe roate, voi reveni atunci când ceilalţi îşi vor da seama, dar până atunci tot aşa… Mă linişteam, jocul din copilărie în care eram pusă să păstrez un secret mă urmărea şi acum, dar de data asta era o dramă.
-    Priveşte în jur, sunt atâţia oameni care îşi conduc viaţa după un program (ce-i drept, nestabilit), toate lucrurile lor au o ordine a firii, dar o duc bine… au tot…
-    Aici nu îţi dau voie să mai continui, ei au tot ce nu şi-ar dori vreodată să aibă. Aleg să-şi modeleze viitorul din nisip. Nu vezi câte familii sunt distruse? Chiar nu simţi obrajii, încălziţi de lacrimi, ai copiilor care nu mai au părinţi? Nu vezi câţi vin şi pleacă din biserici? Nu vezi cât de departe sunt de Cuvânt? Unde este Dumnezeu, dacă nimeni nu Îl caută?
-    Mda… eiii… dar toate lucrurile astea de care îmi vorbeşti fără răsuflare îţi fac atâta rău, uită de ele şi mergi înainte. Cel mai important este să priveşti la tine!
-    Găseşte un loc în care să te refugiezi mereu când vezi că tu, ca om, nu mai poţi face nimic. Nici măcar Dumnezeu nu mai poate interveni, şi chiar dacă ar face-o nu ţi-ar conveni răspunsul Lui. Aşa că e bine să-ţi vezi de treburile tale, investiţia în lucrurile spirituale dă dureri de cap.
-    Iar te contrazic, şi am să-ţi explic mai în detaliu, cred că nu m-ai înţeles. Nu pot întelege cum poţi să stai aşa de lejer în fotoliul tău moale. Mă tem că în curând îţi vor amorţi toate simţurile. Sau poate deja toate imaginile din jurul tău au ajuns să fie statice. Este clar, tonul vocii tale s-a stins, de atât necântat. Nu aş vrea să-ţi stric decorul cu care te-ai obişnuit, aş vrea să te izgonesc definitiv. Nu mai pot sta nici măcar o secundă la întâmplare. Ştiu că ai avea atâtea argumente de adăugat, m-am săturat să te ascult, Fire. Dă-mi voie să trec, este o poruncă în Numele lui Hristos.”
 

 

Irina Dragu - Majesty.ro