Sambata Privesc şi în seara aceasta, a nu ştiu câta oară pe geam, cum se schimbă semaforul la ultima intersecţie a lumii. Acum e verde, dar nu ştiu pentru cât timp. Îmi e teamă, că până ajung eu, vor mai trece mulţi pe care nu apuc să-i opresc, e prea târziu… Mi se face semn că mai am timp să prind o uşa deschisă de autobuz. Îmi imaginez, de aici de acasă, cum sunt oamenii aşezaţi pe scaunele maşinăriei gândurilor. Printre îngeri mă simt bine dar văd atâta forfotă pe pământ, de ce se blochează circulaţia? Nu e nimeni la post? Doamne nu înţeleg, este furtună nu ne lăsa să pierim, spune o voce de copil. Şi Domnul ascultă rugămintea, e prea fierbinte, dacă ar fi om mare… Când păşesc mai spre şofer mă lovesc de cineva care doarme, e tare tipul îmi zic, lumea se agită şi el nu are habar că va muri.
De-atunci am început să împart oamenii în două categorii: unii care aşteaptă, altii care visează că aşteaptă.Ce frumos trebuie să fie când traversezi pe o nouă zebră. Eu nu am avut ocazia, am auzit că te poţi îmbolnăvi, atâtea linii îţi dau dureri de cap, şi până la urmă renunţi să te mai ghidezi după reguli sau principii. Unele cică sunt făcute de Dumnezeu, m-am tot întrebat şi eu ce poate fi aşa de greu să trasezi pe ciment cu alb, eu cred că aş trasa cu roz ca să fie mai plăcută alergarea. Dar tot n-am înţeles de ce noaptea se face treaba asta?! Vezi, aici e încurcătura, ziua e deja lumină. Şi? Mi s-a întâmplat într-o noapte să mă rătăcesc, dar nu era noapte afară. Eram la semafor, ca deobicei am pierdut ocazia de aur, atunci am crezut că mai am timp şi m-am trezit pe parbrizul unui călător. M-am scuturat nedumerit căci nu eu eram victima, şoferul, Isus, murise la volan. Intrase prudent în stâlpul neglijenţei mele şi astfel s-a produs incidentul.
Privesc şi în seara aceasta, a nu ştiu câta oară pe geam, cum se schimbă semaforul la ultima intersecţie a lumii. Acum e verde, dar nu ştiu pentru cât timp…
Irina Dragu - Majesty.ro
