Mi s-a întâmplat ceva de Crăciun anul acesta. Mergeam cu tramvaiul prin oraş. La fiecare staţie urcau oameni cu daruri. Întotdeauna îmi place să port măştile acelora pe care îi întâlnesc. Dacă sunt în pielea lor, am ocazia să mă privesc pe mine. Şi pentru că trăiam sărbătoarea în suflet, am tresărit la gândul că toţi s-ar putea îndrepta spre acelaşi loc. Când am coborât m-am înţeles din priviri cu călătorii să nu întârzie la Marele Eveniment. Apoi am făcut un gest pe care nu îl voi uita niciodată. Am întrebat un trecător: Mergeţi spre iesle?
V-aţi întrebat vreodată ce sunt cadourile? Vă invit să aflăm împreună. Nu e nici măcar atunci când oferi un pahar cu apă. E mai mult decât atât. Însă dacă lângă un pahar cu apă rece am aşeza setea unui călător? Vedeţi! Să mergem mai departe, nu e nici măcar atunci când deschidem larg uşa celui care poartă poveri. E mai mult decât atât. Căci povara ar fi mai grea atunci când bucuria nu se împarte. Nu e nici măcar atunci când cumperi ceva de care nu ai nevoie. E mai mult, e atunci… Mai e drum lung de aici.
Să revenim la pruncul din iesle. Călătorii acestei lumi împart cadouri pentru că au în centru altceva. Toată bucuria lor faţă de sărbatoarea numită Naşterea lui Isus trebuie să fie materializată într-un fel. Nu este suficient să fie doar o atmosferă de bucurie ci şi să rămână după plecarea lor o dovadă a preocupării lor unii faţă de alţii. Însă nu este înţeles chiar aşa cum trebuie acest fapt. Cadourile pot fi oferite în orice perioadă a anului, Isus se naşte în fiecare zi în inima noastră.
Irina Dragu - Majesty.ro
Set as favorite
Hits: 425
Comments (0)
Write comment
