Luni Copacul copilariei. Al meu era cais. In iunie, cind se coceau fructele, ma urcam pe bucatarie si ajungeam imediat intre ramurile grele de mingiutele portocalii, care ma primeau cu mireasma de caise coapte. Intr-o seara am vrut sa aflu cum se vede lumea de sus si am sarit geamul camerei mele, in pijamale, dupa ce toti se dusesera la culcare. M-am catarat cu usurinta pe acoperisul bucatariei si iata-ma pe punte !
Niciodata nu am mai vazut lumea ca atunci. Era ca o intindere necuprinsa, calma, lipsita de amenintari, in linistea careia frumzele copacului sopteau povesti pe care inca nu le intelegeam. Dupa o vreme, m-am intors pe furis in casa si m-am strecurat in pat, convinsa ca escapada mea nocturna va ramine secreta . Dar pijamaua m-a tradat: din alba cum era, devenise literalmente neagra in coate si in genunchi, fapt care s-a vazut doar a doua zi, la lumina zilei. Totul s-a sfirsit cu bine, dupa ce am incercat fara succes s-o conving pe mama cum poate deveni o pijama asa de murdara de la prea mult somn.
Caisul acela inca l-am pastrat. Pentru momentele cind vreau sa ies putin din lumea asta. Cind mi se spune cum, cind, cit, de unde pina unde, de cind pina cind.
Cind ceilalti ma privesc ca si cum as fi nimerit la o receptie de gulere apretate imbracata in pijamalele murdare.
Tiparele de gindire si paturile procustiene ofera perspectiva ospitaliera a unui spatiu ermetic, nimeni nu iese, nimeni nu intra.
Preferam siguranta in schimbul libertatii.
Preferam pijamalele curate, intr-un pat cald, intr-o camera cu geamurile inchise prin care, daca mai sint si termopane, nu mai razbat latratul ciinilor vagabonzi sau alarmele auto. Insa in linistea asigurata de tehnologia antifonica, incepi sa-ti auzi propriile batai cardiace si incepi sa te intrebi daca ritmul acela e de la faptul ca ai consumat prea mult piper sau a fost nodul de la cravata cam strins.
Indiferent de adevar – apropo, cica sint unii care l-ar fi gasit si il livreaza in functie de orarul afisat - ceea ce ne face imuabil egali e ca oamenii care ” fac parte din viata noastra, incep sa vrea sa ne-o schimbe. Daca nu esti asa cum vor, se enerveaza. Fiindca toata lumea are o notiune exacta despre cum trebuie sa ne traim viata. Si nimeni nu stie cum trebuie sa-si traiasca propria-i viata.”
Alchimistul, de Paulo Coelho
Simona Marin Dumbrava - Majesty.ro
