Majesty

“…si te rugam, Doamne, avionul nostru sa nu se infunde in apa, Amin !”  mai adauga Maria.
- De unde stii tu, puiul mamii, de avionul care a cazut ?
- Te-am auzit pe tine cind vorbeai cu tata si i-am spus si la prietena mea de la gradinita.
Cu sufletul strins de emotii, am incercat sa o incurajez inainte de plecare.

 A doua zi le-am condus la aeroport de unde pleca Airbus-ul spre Otopeni. Silvia si Maria erau vesele la anticiparea faptului ca urma o vacanta exotica la bunicii din Romania. Totul fusese planificat in detaliu, am ajuns la timp, in ciuda ploii torentiale de afara. Abia cind stewardesa le-a agatat fetelor de git gentutele galbene cu documentele de calatorie si le-a  explicat ce sa faca, am realizat inconturnabilul: decisesem sa le las sa calatoreasca singure, pe un traseu de aproximativ 10 ore cu avionul. Ma uitam cum au lipit pe bagajele lor eticheta rosie cu «  priority » si gestul respectiv mi-a dat fiori : copiii mei depindeau intr-adevar numai de Dumnezeu. Am ajuns la poarta care corespundea zborului lor si ne-am strins copiii in brate. Apoi, au continuat sa mearga pe coridorul lung, asa de mici, printre toti ceilalti oameni mari, tinindu-se de mina, cu gentutele galbene la git, pina cind nu le-am mai vazut. Am facut eforturi sa nu se vada ce as avea chef sa fac chiar acolo, chiar atunci, am tras aer adinc in piept si cind m-am uitat la sotul meu am vazut ca ne luptam amindoi cu aceleasi ginduri si sentimente.  
 Vine o zi  cind ramii singur, cind nu mai stii ce sa faci cu tine insuti, cind peretii din jur se darima si pentru ca ai atitea directii in care ai putea sa te duci, stai pe loc si nu stii incotro s-o apuci.
Urmam orare si trasee pe care le facem de ani de zile, repetam si exprimam clisee pe care le-am auzit si le-am asimilat inconstient, reactionam previzibil la situatii mai noi sau mai vechi. Si uite asa, avem impresia ca stim. Destul cit sa dam si la altii.
Ce mai stiam cind fetele au disparut de dupa colt ? Ca aveau sa fie impreuna cu alti aproape 300 de oameni necunoscuti intr-un aparat de zbor care uneori se defecteaza chiar deasupra oceanului ?
Ultimul lucru pe care as fi vrut sa-l aud atunci ar fi fost repetitivele stereotipuri cu nuanta optimista, folosite ca un panaceu, faimos dar fara efect in cele mai multe cazuri.
Prefer intrebarile fara raspuns in locul frazelor de lemn putred care face mai mult fum decit caldura.
 Si sint incredintata ca El a zimbit la cuvintele copilului meu si a promis sa nu lase avionul Mariei sa se « infunde in apa. »

 

Simona Dumbrava - Majesty.ro