Luni E vineri, 30 octombrie. Daca arunc o privire in jur, ma simt ca intr-o sala de teatru. Pe scena, comedia umana. Copii care transpira sub perucile portocalii si au fetele gingase pictate in alb, cu dire rosii de vopsea pe la colturile gurii. Ii intreb: ”Ce reprezinta costumul tau ?”.
Unul imi raspunde: ”Sint un cadavru!"
Altcineva zice: ”Eu sint o fata moarta".
Ma uit la ochii lor frumosi, machiati cu negru si la picioarele mici care se impiedica in poalele lungi. E asa de nefireasca masca mortii purtata de figurile delicate si siluetele fragile, ca niste marionete care isi interpreteaza cuminti un rol sinistru in cinstea unei zile cu semnificatie sumbra.
Toate ca toate, dar cind dau cu ochii de colegii mei ma pufneste risul. O femeie in toata firea e imbracata in Alba ca Zapada, alta in Minnie, cu urechi si nas de soarece. O alta mai in virsta are palarie neagra si nas de vrajitoare si ma gindesc ca ii vin ca turnate... Un coleg ,despre care credeam ca e un tip integru, poarta fusta mini si peruca creata. Pina si directorul are manta neagra pina in pamint iar pe usa si-a afisat un poster cu un chip verde amenintator.
Incercarea de a parodia moartea e unul dintre cele mai absurde gesturi umane sau poate nu am eu simtul umorului. Asistam la parada de schelete si vampiri, printre care mai circula si cite o aratare ceva mai vie si mi s-a parut ca sint in fata unui acvariu urias prin sticla caruia se pot vedea de aproape toate aste ciudatenii. Ii mai privesc o data pe micutii care tiriie centurile de extraterestri si se incurca in faldurile rochiilor de cenusarese: nu au nici cea mai vaga idee cui ii fac reclama. Sint doar niste figuranti intr-un spectacol cu traditie si cu o tema veche de cind lumea: moartea.
Ce nu inteleg este de ce incercam apoi sa gasim un diagnostic la faptul ca ei prefera cartile, filmele si jocurile video cit mai singeroase, ca ideea de razboi e atragatoare, ca viata e mai putin importanta decit multe alte lucruri, ca pentru ei granita dintre fiinta si nefiinta e ca gardul din spatele casei peste care sari cind ai chef...
Simona Marin Dumbrava - Majesty.ro
