Majesty

Conformismul e un fel de depersonalizare in vederea vinderii cit mai avantajoase a marfii.
Se practica in extenso. Se vinde ca piinea calda. Se gaseste si la negru si  pe tejjghea, cu taxele incluse.
De exemplu, cineva imi zice:
-    Nu da casei tale un aspect prea personal ca dupa aceea o s-o vinzi mai greu...

Adica sa am tavan ca toata lumea, canapele pe colt ca in orice living, ecranu’ plat cit peretele, totul cit mai impersonal, ca sa nu creez nici o senzatie, nici o banuiala, nici o idee...adica sa traiesc intr-un spatiu care sa nu ma reprezinte fiindca piata dicteaza si nu ne putem permite alegeri neavantajoase.
Sau, la servici, cind iti exprimi punctul de vedere:
-    E corect ce spui, nu e normal sa se intimple asa ceva, dar e preferabil sa nu afle directorul, stii cum e, tot tu ai de pierdut.
Adica esti liber sa ai dreptate, dar “ ciocul mic”, daca vrei sa faci impresie buna.
De cite ori nu am auzit :” E frumoasa palaria asta, dar ce-o sa zica lumea daca apar cu ea pe strada ?” Adica mai bine nu ies din cadru purtind ceva care la altii li s-ar parea extravagant, ramin mic si gri, dar macar stiu ca sint acceptat- tolerat, suportat, ingaduit, admis, autorizat- in cercul de sirma ghimpata.
Pina si copiii de scoala primara au porniri conformiste.
-    Miine nu ma mai imbrac cu tricoul cu Dora, il vreau pe ala fara desene !
-    Dar tie iti placea tricoul cu Dora !
-    Daa... dar nu se mai joaca Sara cu mine, ca ea are bluze numai cu Hanna Montana !
Adica sarmanul copil prefera sa renunte la propria alegere, cedind unei presiuni de grup, ca sa pastreze o relatie pe care trebuie s-o merite prin anumite gesturi.
Pe alocuri, acelasi conformism ia forma suava de supunere impachetat in nuante roz de linguseala la adresa unor speciali, unii mai unsi decit altii. Nici nu visa el, nenea Catavencu, ce de discipoli populeaza scoarta terestra !
Modelele au fost inlocuite de matrite de comportament, iar idealurile, de  prejudecati - in felul acesta e mult mai confortabil cind ma uit in jur si vad exact ceea ce ma asteptam sa vad, totul e masurabil, previzibil, controlabil, “la dolce vita” asigurata.
Ca mai e cite unul care ma zgirie pe retina cu tinuta verticala pe care eu nu am indraznit niciodata s-o port , ca imi mai tiuie timpanele de la cite o voce in  disonanta cu corurile de unanimitati, ca mai intilnesc fiinte umane dinspre care simt miros de viata, bah, multimea i-a invins totdeauna iar eu sint in gasca !

Simona Marin Dumbrava - Majesty.ro

Comments (3)

Name

Email

Title

Comment

smaller | bigger

Add Comment