Luni - Ce scrie acolo ? ma intreaba un pusti curios aratind cu degetul la un poster agatat pe perete. Incerc sa-i explic citatul care zice: ” Viata e o calatorie, nu o destinatie “ astfel incit el si colegii lui, toti cu urechile ciulite, sa inteleaga cu mintea de copii de 6 ani lucruri “mai complicate”. In timp ce caut in gind frazele cele mai potrivite ca sa ilustrez ideea, un alt pusti ridica mina.
- Eu stiu: e ca atunci cind iei avionul gresit si nu stii unde o sa te duca...
Nu as fi putut sa gasesc o explicatie mai potrivita si orice alt cuvint ar fi fost in plus. Ma incinta spontaneitatea, exuberanta si curajul lor.
Isi arata asa de usor sentimentele, cind le place ceva, exclama pe loc: “Ce frumos e!”, cind sint tristi pling fara sa sa uite in jur daca ii vede cineva, cind ma vad pe coridor, vin la mine si ma iau in brate, cind se taie la deget imi arata ce li s-a intimplat cu doua ore in urma ca si cind numai asa o sa le treaca durerea, cind vad sau aud ceva amuzant rid asa de sonor incit se clatina geamurile, cind li se da o veste buna striga de bucurie, cind personajul cel rau din film e invins, aplauda spontan, cind aud un cintec, il fredoneaza, cind cineva tipa la ei, se dau instinctiv inapoi si se iau de miini, cind sint respinsi, devin tristi, cind sint criticati, se ascund, dar cel mai mult le place sa stai de vorba cu ei si sa ii intrebi ce dorinte, ce nemultumiri, ce ginduri au. Stiu sa decodifice orice notiune si s-o transpuna in limbajul lor.
E o lume din care venim cu totii si din care poate mai avem vreun clasor cu timbre sau vreo poza cu cheia agatata la git, dar ma intreb de ce pe toate celelalte le-am lasat acolo.
Oricit as vrea sa cred ca e lipsa de timp, ca e faptul de a fi devenit persoane cu responsabilitati, ca sintem prea obositi de atitea socoteli, asta nu explica de ce, daca tot am luat avionul gresit, nu lasam Pilotul sa-l conduca si sa speram ca vom ateriza cu bine, indiferent unde.
Simona Marin Dumbrava - Majesty.ro
