Majesty

Suna ceasul, afara ninge, masina trebuie dezapezita, unde sint ciorapii, laptele e prea fierbinte, sa nu uiti fularul, noroc ca s-a oprit vintul, succes la scoala draga mea, bineinteles ca traficul e mult mai greoi cind te grabesti, noroc ca soferii sint calmi si amabili, autostrazile arata ca niste furnicare, la birou colegii imi spun ca azi avem sedinta, mereu uit sa completez lista cu elevii absenti, trece o jumatate de ora pina cind toata lumea se linisteste in clasa, vine pauza de prinz si nu stiu care povesteste despre adolescentii rebeli, indiferenti si demotivati, reforma in sistemul de invatamint, solutii ideale pentru situatii ideale, tineri drogati pe coridoare, grafitti pe zidurile proaspat vopsite in alb, directiunea care nu vrea decit vesti bune, altminteri inseamna ca nu esti competent, teancurile de lucrari pe care nici azi nu cred ca am timp sa le termin, telefoanele care tot asteapta de vreo luna sa le dau, eram la citiva pasi de cei doi care au sarit unul la altul si iata-ma intre ei, incercind sa-i despart ca altfel s-ar fi batut urit, vine si directorul, nu ma intreaba nimic, bine ca s-a terminat cu atit, se suna de iesire, usile se dau de pereti, bancile se trintesc, scaunele scrijelesc podeaua, se mai aude si cite un” La revedere, doamna profesoara!”, iar au desenat pe banci, in interfon se aude vocea receptionerei care ne invita la sedinta, nimeni nu are chef dar asta e, iata-ma din nou in miscare, Maria e fericita ca am venit s-o iau, tocmai ma pregateam sa trec prin intersectie cind un tir lung vireaza spre mine si realizez brusc ca nu se opreste, nu stiu cind am dat in marche arriere, nici cum am bagat piciorul in acceleratie si am mers cu spatele pina cind am facut loc bolidului, nici nu vreau sa ma gindesc ce era daca ar fi fost o masina in spatele meu atunci, dar viata merge inainte, trebuie sa ma grabesc, altfel intirziem la ora de gimnastica, Silvia pune-ti repede costumul si nu uita sticla cu apa, oare ce mai trebuia sa cumpar in afara de sare, stiu ca e ora 6 dar mai ai citeva fraze si gata, la pian repeti doar piesele pentru concert, mai verfic o data vremea pe internet, copii, faceti ordine in camere si hai la spalat pe dinti, sigur ca ti-e foame, cred ca se numeste sindromul de ora 9 seara, sau tactica de cum sa nu ma duc la culcare, deodata se aud urale” tati, a venit tati!”, e o veselie generala, se impart imbratisari, ne rugam in cerc, in sfirsit copilasii sint in pat, exact dupa stinsul luminii, ca in fiecare seara cu o exactitate de orologiu din turnul Londrei se aude:” mami, pot sa am apa? “, sint gata si sandwich-urile pentru a doua zi, se face liniste, aproape aud fulgii de zapada cum fosnesc si de un lucru sint sigura: imi iubesc viata exact asa cum e, infinit, inefabil.  

Simona Dumbrava - Majesty.ro

Comments (3)

Name

Email

Title

Comment

smaller | bigger

Add Comment