Luni “ Mami, putem sa ne mai jucam putin?”
Si eu le raspund, cum nu se intimpla prea des:
” Da, inca putin…”
“ Si dupa aceea ne citesti si o poveste?”, iar eu le aprob si cererea numarul doi. Atunci fetita mea de 4 ani declara bucuroasa:
” Cind o sa stringem mai multi bani, o sa-ti dau 4 dolari !” O intreb:
” De ce?”
“Pentru ca ne lasi si sa ne jucam si avem si poveste, da’ nu pot sa iti dau acuma ca nu prea mai avem, o sa ti dau mai tirziu”.
Ii raspund amuzata :
“ Scumpo, pastreaza banii, ca mami nu vrea bani de la tine. Ce vreau eu sa-mi dai e un pupic si cumintenie.’’
Dupa o pauza scurta de gindire, Maria emite filozofic :
“ Pai da, ca nu banii conteaza, noi conteaza .“
Astfel de secvente parca amplifica si mai mult slutenia unei lumi care nu e locul in care vreun parinte ar alege de bunavoie sa-si trimita copiii. Am auzit in ultima vreme de tot felul de cosmaruri reale, cu personaje mai mult sau mai putin cunoscute, am vazut familii care prin ura partenerilor unul fata de altul au adus un semn de intrebare la fel de greu de sters ca un grafitti de pe sub poduri cu privire la familia crestina.
Am asistat la dialoguri tribale intre frati si am vazut mai multa intoleranta decit la talibani. Vorbim despre fapte penale in termeni retorici, de parca asta ar diminua cu ceva monstruozitatea gestului. Ba chiar unii fac apel la intelegere si iertare, altfel ar trebui sa recunoasca ce mare fiasco a devenit totul.
Am auzit ca undeva, “ intr-o nu stiu care sat, sub un nu stiu care pat”, fratii erau foarte ocupati cu “treburi interne“ de cum sa strecoare niste camile si tocmai atunci, de parca
n-ar fi avut alta treaba, a venit la usa templului un strain care zicea ca e evreu. A intrebat pe un altul care nu avusese loc inauntru, daca e cineva acolo care il poate ajuta. Voia sa afle despre unul pe nume Isus. Dar omul de la usa i-a zis, sincer si direct, :” Nu va pot ajuta cu nimic, inauntru oamenii sint foarte ocupati si n-au timp “. Strainul a plecat bineinteles. Nu am aflat daca a mai cerut vreo alta explicatie sau a fost dezamagit. Stiu doar atit, ca a plecat.
Dar eu, in seara asta le voi spune copiilor mei o cu totul alta poveste, poate nu la fel de reala ci mai cu happy ending si cu oameni care nu fac negot cu propriile constiinte.
Simona Dumbrava - Majesty.ro
written by rosu ciprian, 23 februarie, 2009
-
- -3
-
-
written by Marius Dove, 23 februarie, 2009
-
- +1
-
-
written by Marius Dove, 23 februarie, 2009
-
- +0
-
-
written by Marius Dove, 23 februarie, 2009
-
- +0
-
-
written by rosu ciprian, 24 februarie, 2009
-
- -1
-
-
