Majesty

"Secolul evidentelor convingatoare" se cheama o emisiune legata de industria reclamei de la un post de radio. Sintem inconjurati, asaltati, imbiati, asediati de dovezi. Munca de lamurire e o meserie bine platita.
As putea insirui aci dovezi despre cum sa te imbraci si de ce bumbacul e mai bun cind dormi iar fibrele sintetice ideale cind faci sport.
Sau de ce produsele cosmetice cu parabeni sint daunatoare si celebrele rujuri de la Lòreal sau Maybelline trebuie aruncate la cos.
Precum si in ce ordine cronologica sa mincam fructele in timp ce grasimile trebuie evitate.

Dovezi despre cit de important e sa-i acorzi timp si atentie copilului, despre cum poluarea ne-a afectat vietile in mod iremediabil, despre ce influenta are asupra somnului pozitia capului, dovezi despre fosti securisti care si-au vindut avantajos sansa de a fi fost liberi, despre legatura dintre calitatea apei pe care o bem si felul in care ne comportam, da, ne comportam cu ea.
Dovezi despre existenta altor galaxii si probabil altor planete locuite in timp ce din oceanele noastre dispar specii si stim si de ce, in fine dovezi despre influenta negativa a computerului asupra copiilor, despre cauzele Alzheimer-ului desi sint absolut ignorate, dovezi despre rasismul nicicind rezolvat si despre nedreptati pe care le perpetuam prin sublima si inocenta tacere sau ieftina indiferenta cu perfect justificabilul: "nu e treaba mea".
De la dilema existentiala daca sa spal rufele cu Tide sau cu Ariel pina la nesuferita dar ignorabila intrebare: "A fost cumva si vina mea ?" exista raspunsuri insotite de dovezi.
In realitate lucrurile seamana cu o tabla de sah:
imi vorbesti despre un stil de viata sanatos, ma uit sa vad ce ai in farfurie si atunci o sa te cred,
iti exprimi preocuparea pentru sinceritate, dar observ pasiunea pe care ai facut-o pentru rimel si fotografiile cit mai epatante,
tii discursuri despre drepturile omului si as vrea sa nu fi stiut ca ti-ai turnat cindva proprii frati, sustii ca nu esti rasist si zimbesc amar cind te vad ce efort faci sa dai mina cu un african,
zici ca tii la educatia copiilor si recunosc ca ma ia  prin surprindere usurinta cu care ii rasfeti si le predai lectia tupeului, dind din umeri cind Goe mai face inca o gafa iar tu zimbesti neajutorat : "Ce sa-i fac ? Daca il cert face criza...",
vorbesti despre nedreptate si saracie ca fiind ceva inacceptabil in timp ce iti aranjezi cu gesturi studiate dunga de la costumul Steilmann si nimic nu te incalzeste mai tare decit o functie cu cit mai multe perne sub sezut la care desigur nu mai am nici un comentariu,
povestesti asa frumos despre simplitate dar mi se spulbera orice iluzie cind ma uit la cite pampoane ti-ai pus la trasurica si cum mergi cit mai pe virfuri ca sa se vada ce "hailaif" duci,
imi spui ca ma iubesti si ar fi fost cit pe ce sa te cred daca nu ti-as fi vazut privirea indreptata undeva mult peste umarul meu...
Cu alte cuvinte, poate ca dovezile sint utile , dar ca sa devina convingatoare, chiar si un Cristofor Columb a trebuit sa demonstreze el insusi ca sint reale. Altfel, toate ramin niste reclame iar gesturile, doar o munca de lamurire care nu si-a atins scopul.

 

 

Simona Marin Dumbrava - Majesty.ro