Luni Cind a auzit ca au venit fetele, s-a gindit el bine cum sa faca. A doua zi dimineata, s-a spalat pe ochi, s-a imbracat frumos si a inceput sa dea tircoale pe la geamul unde dormeau ele. A intrebat-o pe bunica lor:
- Pe la ce ora se trezesc copilasii?- Mai tirziu, ca sint inca obosite de pe drum.
- Bine, atunci viu mai incolo.
In sfirsit, se aud voci vesele prin curte. Se duce la ele. Se apropie, le spune “ buna dimineata” si le saruta miinile, ca la printese:
- Ma numesc Marin Nicolae, am 95 de ani si sint strabunicul vostru.
Apoi le intreaba pe rind:
- Comment tu t’appelle ? Et quelle age as-tu ?
In paranteza fie spus, n-am stiut niciodata ca bunicul meu vorbeste franceza.
Si pentru ca se cunosc acuma, strabunicul incepe sa le spuna si o poveste : « Il etait une fois... »
Ce intilnire, ce intersectare de lumi, de generatii...
Maria ii povesteste entuziasmata din primele impresii traite pe teritoriul romanesc:
- Am fost in parc unde m-am imprietenit cu o fetita si ce crezi, vorbea romaneste !
M-am intors zimbind la cotidianul meu, avind in fata ochilor un tablou imaginar ca o fotografie alb-negru: doua siluete, din profil, fata in fata, un copil de 5ani, de vorba cu un bunic de 95 de ani. Doua fiinte pe care le despart distanta, limba, educatia, deceniile. Dar carora le-a fost dat sa se cunoasca. Pentru unul a insemnat o privire in viitor, pentru celalalt, o calatorie in trecut.
Un astfel de moment e o adevarata explozie de lumina, epifanie in dar, icoana care ii va insoti apoi in tot restul vietii. Pentru astfel de intilniri merita sa mergi si pina la capatul lumii.
Simona Marin Dumbrava - Majesty.ro
