Majesty

Orice asemanare cu realitatea este voita

Cindva, nu demult, pe o insula inconjurata de o apa mare, au inceput sa rasara copacei. De diferite soiuri : meri, artari, plopi, castani. Si cum erau intr-un sol nou, s-au gindit ei, copaceii, ca ar avea nevoie de un gradinar.
Tocmai cind strigau ei la Cel de sus sa le trimita un semn, intimplator un taietor de lemne care trecea pe acolo i-a auzit si si-a dres glasul de tenor:
” Eu sint ce cautati, va sfatuiesc sa ma tocmiti la voi cit mai repede, daca nu, imi caut alta padure.’’
Zis si facut, copaceii, creduli si entuziasmati, au pus crenguta de la crenguta si i-au facut acestuia un umbrar.
Ca in orice padure, au mai crescut si iarba, tufele, urzicile.
Toti au vazut atunci ca la tuns iarba nu se prea pricepe acesta, dar ca ii place sa colectioneze in ierbarul personal  plante otravitoare.
Mai mult, cel numit sa fie gradinar cam reteza crengile care nu cresteau drepte, dar, de, copaceii s-au gindit ca poate e o noua tehnica de gradinarit.
Intre timp copaceii se inaltau si padurea se largea. Oricine ar fi trecut pe linga liziera padurii ar fi avut o senzatie de loc parasit: poteci infundate, buruieni cit gradul, ramuri rupte si uscate, nici un luminis.
Intr-o zi, un artar zice:
“ Fratilor, nu se mai poate, gradinarul nu isi face treaba “
Ceilalti copaci, unii resemnati, altii revoltati, au inginat:
“ E din ce in ce mai rau, ne uscam cu zilele. “
Cind a aflat gradinarul ca plantele vorbesc, a luat drujba si a inceput sa taie copacii.
Abia atunci au inteles ca angajasera de fapt, un taietor de lemne pe post de gradinar.
Dupa defrisare, taietorul, satisfacut ca nu mai aude voci, a dat sa se aseze pe o buturuga proaspat taiata, dar, cum se intimpla de obicei, inauntru, cuibul de viespi deranjate. Si asta n-ar fi fost nimic insa pseudo-gradinarul a descoperit ca, in graba de a reteza cit mai multe tulpini, si-a taiat si umbrarul propriu.
 Auzisem ca acum se adaposteste pe sub niste frunze de lipan si isi numara febril alunele pe care le-a adunat ca provizii pe vremea cind codrul era verde.
Ma gindeam sa le propun celor de la primarie sa faca un supermarket pe locul viran ramas, macar asa sa fie mai util lumii din jur.

Morala : nu orice “binevoitor” ce se nimereste pe-aproape in momentele rugaciunilor noastre  e un trimis al Domnului.
 

Simona Dumbrava - Majesty.ro