Majesty

  “ Arata-mi ce nu vad... ”
                                                                          Iov 34:32
                                                                                           
Lumea in care am plonjat acum citeva zile nu are nimic de-a face cu cea in care traiesc eu si majoritatea dintre noi. Exista granite care devin perceptibile doar daca incerci sa privesti in jur cu alti ochi. Exista lumi pe care le percepem doar daca am avut vreodata curiozitatea sau curajul sa trecem pe acolo. Caci odata intorsi, nu vom mai vedea orizontul la fel ca inainte. Si chiar daca alegem sa le ignoram, ele continua sa existe, intr-o alta dimensiune, la periferia  “ atmosferei pure si dezinfectate” in care ne-am baricadat .

Oamenii strazii, vagabonzii aceia imbracati cu cite trei perechi de pantaloni, cu fetele zbircite, cu noroi sub unghiile incovoiate de lungime, venisera ca de obicei, la ora stiuta, pentru blidul cu supa. M-am trezit in mijlocul lor, erau foarte politicosi si nu conteneau cu multumirile cind primeau cite ceva. Privirile lor, resemnate, dar in cautare de o vorba buna, compensau felul indescriptibil in care miroseau, mai bine zis, puteau. Unul m-a intrebat daca nu avem niste haine, ca ar avea nevoie. Altul voia o sticla de apa. Cei mai cautati sint sacii de dormit, fiindca noaptea sub pod, chiar si vara e frig. Mi se spune ca am avut noroc de o seara linistita, ca uneori se iau la bataie sau ameninta daca nu le convine ceva, arunca cu farfuriile de mincare, taie buzunare.
 Un altul i-a strins mina celui care il servise :
-    Multumesc.
-    Cu placere.
-    Simti ceva la mina mea ? intreaba omul strazii.
-    Da, ai mina puternica.
-    Da, dar daca stringi mai tare, simti, nu? Avea o cruce de lemn pe care o tinea ascunsa in palma.
-    Ai simtit ? Asta e ajutorul meu, eu vorbesc cu El si El e cu mine intotdeauna.  

Si cine conduce hirbul de van care transporta oalele cu mincare ? Un barbat in virsta care lucreaza in ture de noapte la un ospiciu si face plinul la benzina din buzunarul lui.
 Si cine face atita mincare cit sa ajunga pentru doua sute de oameni ? O femeie care in fiecare saptamina isi ia lunea libera de la servici ca sa vina sa cumpere legumele, sa gateasca si apoi sa spele o bucatarie intreaga si sa lase totul in buna ordine. Nimeni nu face caz de asta. Sint mereu bine dispusi, se duc acolo ca si cind s-au intilnit sa faca o plimbare cu masina. Parca ii aud : «  Cind am facut noi astea... ? »
Si cine se roaga cu ei, in cerc, in mijlocul  piatetei ?O femeie care are diagnosticul de maniaco-depresiva si numeroase tentative de suicid, dar care apartin trecutului. Imi povesteste ca vine de doi ani, saptaminal si vorbeste ca despre copiii ei :
-    Uneori il intreb pe cite unul:  « Ce mai faci? »  si vad cum incep sa-i curga lacrimile pe fata murdara. Iar eu il incurajez si ii spun ca poate avea o viata mai buna. Odata un tinar, dependent de droguri, a hotarit ca renunta la toate porcariile astea si am stabilit ca il scoatem de acolo. Saptamina urmatoare, vine la mine un tip si-mi zice : « Stii, pustiul ala era prietenul meu. A murit ieri de supraodza. » Nu pot sa-i las, continua ea, cind ma gindesc ca si eu am fost ca ei...

La sfirsit a mai venit un barbat, inalt , cu parul alb, pe fata caruia se citea ca era un om educat.
-    Mai aveti ceva si pentru mine?
-    Nu, ne pare rau...
-    OK, nu-i nimic.Multumesc frumos.
 A stat pe loc, nestiind incotro s-o apuce, cu un aer dezamagit, neindraznind sa se miste, de parca de asta ar fi depins daca a mai ramas ceva pe fundul oalei, macar pentru inca o portie. Apoi s-a intors si a plecat. Nu stiu unde. Intr-o lume paralela.

 

Simona Marin Dumbrava - Majesty.ro