Luni - Mama…
- Da
- Vino !
- Da, Maria, sint aici.
- Poti sa-mi dai tutu-l (adica jucaria de plus) ?
- Si mama...
- Da
- Vreau si apa.
- Ok
- Si mai vreau ceva...
- Sigur.
- Sa dai la o parte geamuzelele, doar putin, asaaa.
- Acum e bine ?
- Da, noapte buna, mami !
Pe la ora 11 din noapte mai intru odata la fiecare in camera sa le invelesc. La atingerea miini mele Silvia zimbeste in somn iar Maria stringe pisoiul de plus in brate. Ma uit cum doarme cea mica. Ce bucurie, ce privilegiu, ce sansa ca o mama sa-si poata privi copilul cum doarme !
Exact acum 5 ani se nastea Maria, pe tarim canadian, in conditii total opuse celor de care am avut parte la primul copil, in Romania. Poate tocmai de aceea am amintiri ca dintr-o vacanta neasteptat de frumoasa.
N-am sa uit niciodata camera, micuta dar curata si dotata cu toata tehnologia necesara, felul manierat si excesiv de politicos in care asistentele si medicii m-au tratat (de ex., pentru orice interventie isi cereau scuze ca ma deranjeaza, iar dupa ce bebelusul s-a nascut si lasam doar o lampa aprinsa ca sa putem dormi, bateau la usa si daca vedeau ca e intuneric, reveneau la alta ora).
Sotul meu a fost tot timpul prezent, a stat cu noi zi si noapte, am fost toti trei impreuna fara intrerupere, asa cum e normal, asa cum trebuie sa fie. De altfel, el a fost cel care a tinut-o primul in brate pe Maria si prima voce pe care ea auzit-o spunindu-i”draga tatii” a fost a lui.
Atunci, acolo am avut senzatia intensa a doua lumi care se intersecteaza iar eu am fost martora la acest fenomen unic: un omulet intra in lumea noastra. Nu aveam idee cum va arata, daca va merge, va vorbi, va putea ride sau cinta. Tocmai primisem in dar o fiinta despre care nu stiam nimic in afara de genele pe care le purta. Literal, un dar.
Cind ma gindesc la cit de complex e procesul nasterii, cite necunoscute pot aparea, cite mame afla cu ultimele puteri ca nu s-a mai putut face nimic, am toate motivele sa afirm ca un prunc sanatos e motiv de strigate de bucurie catre Dumnezeu.
Dupa ani de zile, cind decorul va fi altul, cind pisoiul de plus va fi ramas de mult in lada cu jucarii undeva prin pod, mama nu-si va mai “aminti” noptile cu frunti fierbinti cind singurul antitermic care mai avea efect erau bratele ei si un batic rece la frunte.
Va “uita” cum se ruga cu pumnii strinsi ca pruncul ei sa se faca iar bine si sa deschida macar ochii sau sa bea un strop de apa, va trece sub tacere toata osteneala si drumurile, lectiile, temele, meniurile, servetelele in buzunar, sedintele cu parintii, cautarile unei scoli mai bune, compromisuri si renuntari.
Isi priveste copiii cu admiratie si cu emotie, cu teama discreta si incurabila fata de ce va fi cu ai ei, martora la distanta dintre cele doua lumi care creste tot mai mult.
Fiindca mama ramine totdeauna pe peron sa faca din mina.
Doua lumi care cindva au fost una.
Simona Marin Dumbrava - Majesty.ro
Set as favorite
Hits: 640
Comments (3)
Tot eu!?
written by rosu ciprian, 11 mai, 2009
written by rosu ciprian, 11 mai, 2009
Tot eu sa comentez primul ? Dar eu sunt tata, nu mama !Totusi, am veleitati de ...mama,adica traiesc intens sentimentul paternitatii(!?),ma "aseman" si eu cu Dumnenezeu care zice :"poate o femeie sa uite....."Ce ciudate sentimente mai are si Dumnezeu,de tata, de mama....,dar ce bine ca le are ,altfel la ce fel de relatii ne-am puteam raporta !? Cu toate ca Dumnezeu este bun iar eu rau,ce chestie,avem mai multe in comun ! Are El un Fiu? Am si eu,mai multi. Il doare de copii Lui? Si pe mine la fel,chiar daca nu la fel ca pe El. Se bucura si are nostalgii cand le vede cresterea? Eu tot la fel, ba cate odata,asa de intens incat lacrimile sunt putin lucru vis a vis de emotii,fie ele de care-or fi !Realitatea inevitabila ,Simona(uite ca nu ma mai formalizez si-ti zic pe nume !),este ca ,vrem sau nu,noi ramanem pe peron,iar ei ...pleaca,fiecare cu lumea lui, si asta e teribil de dureros, dar si necesar,cu toate ca ma dor ...ochii scriind asta !
-
- +1
-
-
Deci,
written by rosu ciprian, 11 mai, 2009
written by rosu ciprian, 11 mai, 2009
...mai zic ceva ,ca am rezolvat-o cu ... ochii. Sa-ti traiasca sotul si sa aiba grija de voi,sa-ti fie fetele sanatoase si intregi la minte,sa va bucurati de voi ! Maica-mea imi spune mereu :" ma mama,sa ai grija de copii si de nevasta-ta,sa aveti grija unul de altul,ca asta-i bucuria vietii". Saraca, stie ea ce stie,ba mai mult, are si dreptate. Nu ma pot desfasura in spatiul asta virtual,insa am atat de multe de spus !!Sa strig e putin,stiu eu ce scriu !! N-am sa renunt niciodata sa ma "cert", daca e nevoie, cu Dumnezeu pt. ai mei,fiindca doar noi,eu si sotia,stim ce si cum a fost si este. Am un curaj vecin cu nebunia in sensul asta, Simona !Imi pare bine ca iar ai scris despre familia ta, ca te-ai "vulnerabilizat" inca o data,ca simti din plin ....durerile cresterii si despartirii celor lumi care,indiscutabil,au fost una !Ah, ochii astia,nu stiu ce tot atata ma jeneaza cand vine vorba de ......
-
- +1
-
-
unui tata
written by simona marin, 11 mai, 2009
written by simona marin, 11 mai, 2009
Draga Ciprian,
se pare ca " jocul de-a v-ati ascunselea" al lui Arghezi ramine una dintre starile umane pe cit de frumoasa pe atit de dramatica. E normal sa te inunde tot felul de sentimente cind esti in acelsi timp spectator si actor in piesa despre viata si moarte. Ma bucur ca in trenul asta am tovarasi de calatorie oameni ca tine.
simona
se pare ca " jocul de-a v-ati ascunselea" al lui Arghezi ramine una dintre starile umane pe cit de frumoasa pe atit de dramatica. E normal sa te inunde tot felul de sentimente cind esti in acelsi timp spectator si actor in piesa despre viata si moarte. Ma bucur ca in trenul asta am tovarasi de calatorie oameni ca tine.
simona
-
- +1
-
-
Write comment
