-    Mama…
-    Da
-    Vino !
-    Da, Maria, sint aici.
-    Poti sa-mi dai tutu-l (adica jucaria de plus) ?

In fiecare zi cind trec s-o iau pe Silvia de la scoala, o vad in curte jucindu-se cu prietena ei. In miscarile si gesturile lor exista o anumita blindete, un calm, o seninatate. O intreb pe fetita mea:
- Iti place sa te joci cu Isela ?
- Da, e prietena mea.
- De ce te-ai imprietenit cu ea?
- Pentru ca e buna.

Ce diferenta este intre obligatie si datorie morala?
Care e deosebirea dintre supunere si urmare din convingere?
Cum comparam o regula fixa cu un principiu general care invita la alegeri strict personale si particulare?
Ce diferenta este intre un job bine platit si pasiunea vietii ?

A avea indoieli si semne de intrebare asupra unor lucruri deja clasificate ca fiind certitudini e un mare risc si o mare indrazneala.
Fiindca oamenilor nu le plac nisipurile miscatoare si nici ideea de necunoscut. Siguranta de sine e o calitate sine qua non in societatea de azi.
Par examplu, la un interviu pentru job esti sfatuit sa spui si ce nu esti, sa arati ca stii si ce nu stii, sa garantezi ca vorbesti cinci limbi chiar daca stii sa spui doar “ buna ziua” in acele limbi, s.a.m.d.
In termeni vulgari, sa-ti vinzi marfa.

Merg pe strada.
Din sens opus vin oameni.
Unul e african, inalt si cu tricou pina la genunchi. Altul e elegant, vorbeste la telefonnul hands-free bineinteles si e tot bineinteles, grabit. Cealalta e o fata, machiata cu negru pe pleoape si cu cercel in sprinceana. Despre nici unul dintre ei nu stiu nimic, toti sint doar o secventa pe retina mea. Eu pentru ei, la fel. Sintem simple intersectari intimplatoare in acelasi timp si loc ale unei zile din cele 365 ale unui alt an. Aud vorbindu-se aproape toate limbile pamintului. Si ma gindesc ca traiesc intr-unul din putinele locuri in care inca mai domneste pacea, politetea, bunul simt. Apropo  de care, aici am vazut pentru prima oara ca una din rarele cozi la care se sta e cea din statia de autobuz la care oamenii se aseaza in ordinea venirii.

A doua zi cind am iesit pe strada cineva a zimbit. In metrou o femeie a venit la mine si mi-a spus:” Esti asa de frumoasa !”. Apoi o alta mi-a declarat:” Te admir pentru curaj, toata viata mi-am dorit sa fac asta, dar nu am indraznit”. Cei mai multi zimbeau si dadeau aprobator din cap. Cert e ca toti oamenii pe care ii intilneam aveau o reactie vizibila pe care nu incercau s-o ascunda.