Gică - Contra al românilor e la fel de popular ca şi şoriciul de Crăciun. N-aş avea nimic cu el, dar are el cu mine.
Îi spun:
– Ce frumos e azi afară ! Şi el aruncă zaharisit :
– Mda, dar după masă au zis ăştia că plouă...

– Al meu la cinci ani ştia tabla înmulţirii !
– Aaaa, da' al meu e cel mai bun din clasa.
– La ce ?
– La toate ! Apropo, am auzit că a lui Nicolescu face meditaţie la chimie din clasa a doua !

Cufundată în hârtiile din faţa mea, aud o voce şi ridic capul. În cadrul uşii de la clasa mea stătea o siluetă fragilă, ezitantă şi cu o şapcă mare pe ochi.

Stiu ca o sa ma certi daca iti spun ce am facut azi la scoala, dar  mi-ai spus ca daca recunosc, nu te superi...incepe fata mea ezitanta, cu o figura luuunga.
Nu, nu te cert, dar ce s-a intimplat ?
Ii ascult" spovedania ", dupa care incep sa dizertez pe tema " de ce nu asa ", cu avantaje si dezavantaje, cu urmari, scenarii, si pe masura ce ii arat tot mai convinsa unde a gresit si ce ar fi trebuit sa faca in conformitate cu ce " e corect ", ridic tonul dintr-un gest reflex ca asa intelege mai bine ce important e sa nu mai faca greseala respectiva.

-Buna !
-Cum adica, "buna", nu vezi ca azi sint depresiv, imi ignori sentimentele ?
-Te-am salutat doar.
-Normal, ca te intereseaza doar formalitatile, in loc sa-ti pese de mine...
-Am vrut sa fiu politicos.
-Inseamna ca nu esti sincer si nici nu intelegi ce am vrut sa spun, eu iti vorbeam de cu totul altceva. Cu tine nu se poate dialoga.
-Omule, dar n-am apucat sa zic mai nimic, te-ai suparat fara motiv.

- Eu sint ateu, imi zice Daniel, colegul meu, prof de muzica, desi as vrea sa cred in Dumnezeu. Dar imi repugna dogmele, cifra de 6000 de ani ai pamintului, bisericile care ne-au invadat vietile private si ne dau mincarea gata mestecata.