Pe cind locuiam in Bucuresti, am trecut intr-o zi prin cartierul Rahova si am zarit din tramvai numele unei piete scris cu litere uriase: "Piata Niki Scorpion". Ghici cine vinde legaturile de ceapa la tarabele de acolo? In alta zi, trec pe trotuar si pe un gard vad inscriptionat cu o mina hotarita: "NU STATIONATI, TAI CAUCIUCURI – GIOVANI ". E impresionanta inepuizabila capacitate a cetateanului roman de explorare a cimpului lexical onomastic international.
Aceasta pasiune se mentine si chiar se dezvolta la cei care au plecat in occident. Si totul ar fi sunat armonios de n-ar mai fi fost si nesuferitele nume de familie care strica decorul: William Gheorghita, Rodrigo Amariei, Gwen Popescu, Keilly Bobocea.

Filmul " Cartea lui Eli" incepe cu scena in care tipul vineaza o pisica hidoasa si fara blana ca sa o manince, alta sursa de hrana neexistind pe planeta noastra calamitata. Dezgustator, nu-i asa ? Si totusi, nu m-as incumeta sa declar ca eu sint sigura ca nu as face asta intr-o situatie de viata si de moarte....
Sau sa zicem ca o femeie afla ca va naste, in urma unui viol, un copil ce va fi toata viata handicapat si dependent de altii. Recunosc ca nu m-as grabi s-o incurajez sa-l aduca la lumina zilei.
Si daca un bolnav de sida ar vrea sa stie de la mine cit mai are de trait, admit ca l-as minti deliberat.

"Secolul evidentelor convingatoare" se cheama o emisiune legata de industria reclamei de la un post de radio. Sintem inconjurati, asaltati, imbiati, asediati de dovezi. Munca de lamurire e o meserie bine platita.
As putea insirui aci dovezi despre cum sa te imbraci si de ce bumbacul e mai bun cind dormi iar fibrele sintetice ideale cind faci sport.
Sau de ce produsele cosmetice cu parabeni sint daunatoare si celebrele rujuri de la Lòreal sau Maybelline trebuie aruncate la cos.
Precum si in ce ordine cronologica sa mincam fructele in timp ce grasimile trebuie evitate.

         Aglomeratie, caldura, forfota pe culoarul ingust, cite un tigan cu marfa de contrabanda care se urca doar cit sta trenul in gara : "Avem seminte prajite, seminte prajite avem, cine mai doresteee ..."                                        
Am avut noroc sa gasim loc intr-un compartiment, mergeam departe, in nu stiu ce localitate uitata de lume, punctul de intilnire cu grupul taberei din acea vara. Rucsacii grei de zeci de kilograme pe care ii caram cu noi erau ultimul lucru care mai lipsea din acel tren ticsit. Pe al meu l-am urcat cu mare greutate pe etajera de vizavi de locul meu cu gesturi de Mr. Bean si faptul ca nimeni nu a comentat dovedea ca ma aflam in prezenta unor persoane educate si politicoase.

Cind un cuplu se desparte, lumea vorbeste. Ca el nu batea un cui in casa, ca ea nu pieptana ciucurii de la covor sau nu facea cozonaci cu nuca. Motive se gasesc berechet. Si desi nu e treaba nimanui altcuiva decit a celor doi, in scurt timp povestea lor ajunge telenovela de seara a intregului sat. Poate de aceea unele femei, casatorite cu cine a vrut tata sau dintr-o pornire imatura, ajung sa traiasca intr-o relatie de "prostitutie legalizata". Asa cum a facut si mama lor si bunica lor. Pina la urma, daca gardul e frumos vopsit pe dinafara, ce mai conteaza balamucul dinauntru? Am cunoscut o femeie care a trait nu un an, doi, zece, ci o viata in acest gen de imitatie de casatorie.

Citeşte mai mult...