Majesty

Unii oameni sunt optimisti. Pentru ei maine este o noua zi. Nu una veche, familiara, pe care te chinui sa o incepi ca sa nu mai vorbim de efortul cumplit de a o si incheia. Pentru ei viata se merita traita, este intotdeauna roz, fiecare zi este o noua sansa de a experimenta lucruri noi, de a cunoaste alti oameni. Orice zi noua le aduce bucurie, optimism, ocazii de a deveni persoane mai bune, mai experimentate - intelepciune.

Alti oameni sunt prin excelenta pesimisti. Pentru ei ziua de maine e o povara, un necunoscut de care le e frica. Chiar daca noul li se pare oarecum interesant, vechiul e mult prea familiar pentru a renunta la el. Ei se considera suficient de intelepti pentru a nu isi cheltui energiile de pomana incercand sa faca fata provocarilor noului. Traditia e mai buna, mai sigura, nu cere prea multa dedicare. De ce sa pui la indoiala status quo-ul? De ce sa schimbi ceva care nu e inca stricat?

Optimistul are sansa de a progresa si a trage si pe altii dupa el. Pesimistul insa ramane intotdeauna in urma - frustrat, parasit, dandu-si intotdeauna dreptate. Iar cand e pus intr-o pozitie de conducere nu numai ca handicapeaza si pe altii, dar se autodistruge cat ai zice peste. De ce? Pentru ca presiunea la care este supus, tensiunea continua in care isi duce existenta, fiind intre simtamantul datoriei pe care o are de a pastra status quo-ul intact si dorinta ascunsa de a fi altfel - mai deschis la nou, mai ingaduitor cu altii si punctele lor de vedere diferite, renuntand la exigenta cu care se autoevalueaza nervos la fiece pas si adoptand toleranta fata de sine - toata aceasta povara ii macina nervii, ii bantuie noptile, ii consuma timpul si il tine permanent departe de oameni.

Ca fiinte umane, noi nu am fost creati sa fim singuri. Dimensiunea sociala a fiintei umane este adanc implantata in ADN-ul fiecaruia dintre noi. Ar trebui sa ne aducem aminte de lucrul acesta cand suntem tentati sa dam de pamant cu altii, sa ne purtam urat cu cei apropiati, sa tratam cu indiferenta pe cei ce inca ne iubesc.

Nu ne permitem sa ne izolam de oameni. Sa insemne asta oare ca nu ne permitem sa avem intotdeauna dreptate? Trebuie oare sa ii mai lasam si pe altii sa castige? Sa ne dam laoparte pentru a intra altul in fata? Sa inghitim fara sa protestam unele neajunsuri doar pentru a mentine o relatie? Sa renuntam la noi in favoarea altora? Si daca....da, cam de cate ori?

Ziua de maine va aduce cu ea liniste si echilibru doar celor optimisti. Ei sunt adevaratii eroi. Pentru ca stiu sa piarda. Ei nu pierd niciodata totul. Au rezerve imense. 

 

Eddie Ciobanu  - Majesty.ro