Majesty

La 27 iunie 1880 se nastea intr-un mic orasel din Alabama, SUA Helen Adams Keller. Un copil normal, ca oricare altul, cu posibilitati nenumarate privind viitorul. La doar 19 luni s-a imbolnavit subit, boala afectandu-i sistemul nervos central si dezvoltarea normala a creierului, ea devenind oarba si muta. In aceste conditii a devenit aproape imposibil ca ea sa poata primi o educatie formala.

La varsta de 7 ani insa, ea primeste vizita unei profesoare, Annie Sullivan care se angajeaza sa lucreze cu ea si sa o invete sa citeasca folosind sistemul Braille, punandu-i la dispozitie o masina de scris speciala cu caractere Braille pentru a o ajuta sa se si exprime. Helen a fost prima persoana oarba si muta care a reusit sa termine facultatea. Viitorul ei nu s-a oprit insa aici, in timpul razboiului ea calatorind in diverse locuri pentru a vizita spitalele in care erau tratati ranitii, tinand discursuri atat in SUA cat si in Europa pentru a milita in favoarea drepturilor persoanelor cu handicap, strangand fonduri pentru construirea de scoli pentru persoanele cu handicap, scriind carti pentru educarea publicului larg privind lumea in care acestea traiesc. Helen Keller a contribuit decisiv la perfectionarea limbajului folosit de persoanele mute si datorita ei mult mai multi dintre acestia au posibilitatea de a merge la scoala si a se integra mai usor in societate.

O viata extraordinara traita pentru a ajuta pe ceilalti. Noi romanii avem ce invata de la ea!

Printre frazele memorabile care au intrat in patrimoniul cultural universal se numara si urmatoarea avand-o ca autor chiar pe Helen Keller: "Traiesc un sentiment de profund confort stiind ca lucrurile care se vad sunt temporare si lucrurile care nu se vad sunt eterne."  

Traim intr-o lume a temporarului. Ceea ce vedem, lucrurile pe care le auzim, ceea ce mancam, lucrurile cu care ne imbracam, masinile pe care le conducem, sarcinile de serviciu, obiectivele masurabile, bunurile, marimile, durata medie a vietii, ajutoarele venite de la stat, facturile, preturile, cursul de schimb - toate acestea tin de concretul, specificul atotprezentului temporar. Si suntem atat de angrenati in toate aceste lucruri trecatoare, incat nu mai avem timp pentru cele vesnice, pentru ceea ce e important - valori, caracter, serviciul in favoarea altora, etc.

Regele Henric al IV-lea l-a intebat odata pe Ducele de Alva, un emisar eficient si de temut al intereselor care urmareau sa aduca la tacere revoltele impotriva Bisericii, daca a vazut recenta eclipsa de soare care tocmai impresionase pe toata lumea. "N-am vazut-o" a raspuns Ducele, "am atat de multe lucruri de facut aici pe pamant incat nu imi permit luxul de a-mi ridica ochii spre cer".
 
E trist si regretabil sa fii atat de preocupat cu lucruri care vor avea un sfarsit si sa ignori complet realitatile eterne ale vesniciei. Daca ne lasam purtati de val, atunci vom fi in intregime la discretia lui. Trebuie sa intelegem ca nu putem lasa circumstantele, necazurile, belelele cotidiene sa ne determine directia in viata. Avem datoria de a le tine sub control. Kierkegaard, un filozof Danez al secolului XIX, spunea ca "necazurile nu pot aduce la tacere vocea vesniciei care se afla in fiecare dintre noi. Atunci cand problemele aduc la tacere toate vocile irelevante, glasul vesniciei inca mai poate fi auzit."

Pentru cei care cred in Dumnezeu, e mult mai simplu pentru ca ei au pe cine se baza. Ei ii pot cere Divinitatii sa ii ajute, sa le conduca pasii spre un viitor sigur. Pentru toti ceilalti, e mai greu. Dar nu imposibil!

 

Eddie Ciobanu - Majesty.ro