Majesty

Ce este dragostea de tara? Odele poetilor clociti la caldura apusului regim ne-au obligat sa credem ca daca nu o ai esti un nimic, un mare zero, un om fara istorie. Implorarile vehemente ale parintilor care ne-au cerut sa stam acasa atunci cand ne-a venit dor de duca ne-au oferit necomfortabilul sentiment de vinovatie ca am plecat si am lasat in urma-ne o presupusa abisala gaura pe care cine stie cine o va umple. Astfel, atunci cand copiii ne incep a vorbi limbi straine ne simtim datori sa-i facem sa nu uite dulcea limba romaneasca, desi, daca lucrul acesta s-ar intampla in Romania, am fi foarte mandri de proprii puradei! Am fi dispusi chiar sa platim bani grei pentru a le medita viitorul catre succes.

Pentru generatii intregi de pre-comunisti, patriotismul era un sentiment inaltator care conferea o anumita liniste sufleteasca, sentimentul ca viata iti are semnificatie, scop, directie. Cu acestea venea deasemenea o anumita responsabilitate fata de neam, pura, reala, care te consuma. Te simteai dator sa faci si tu ceva pentru tara, sa contribui, sa te "cheltuiesti" pe altarul atasamentului fata de natia proprie. Citind o scrisoare a renumitului compozitor si folclorist D.G Kiriac catre prietenul si fostul coleg Maurice Ravel vezi cat de real era interesul acestor oameni pentru descoperirea a tot ce insemna romanimea, pentru valorificarea acestor trasaturi culturale care i-au facut ceea ce ei, ca oameni, erau la data aceea. Kiriac era mandru ca era Roman! Momentul in istorie era deasemenea semnificativ - anii de dinainte si de dupa Marea Unire de la 1918. Oamenii acestia simteau ca erau parte integranta din ceva grandios, extraordinar iar entuziasmul lor era contagios!

Generatiile comuniste au avut insa o alta definitie a patriotismului. Acesta s-a redus la ascultarea totala fata de liderii care conduceau tara. Indeplinirea credincioasa a ordinelor primite. Astfel erai patriot daca stiai si intonai imnul la adunari populare, scolare, UTC-iste, Pionieriste, Soimi-Patrieiste, la vizitele cuplului cu pricina in oras sau ori de cate ori sosiile isi aratau fata, la 1 Mai, la 23 August, etc. Patriotismul a devenit conformism, uniformitate, ceea ce in esenta inseamna sa-l lasi pe altul sa ia deciziile in locul tau. Totala lipsa a responsabilitatii personale.

In aceasta perioada ni s-a bagat pe gat ideea ca tara face atat de multe pentru noi iar noi, in consecinta, ii suntem datori vanduti pentru aceasta. Teribila mentalitate! Pastrata chiar pana astazi, 20 de ani aproape dupa disparitia comunismului in forma lui ceausista, in tot ceea ce suntem noi ca oameni. Pretindem respect, ascultare, implicare din datorie! Vrem sa primim fara sa dam. Ne vrem benficiari fara sa sacrificam. Cosumatori fara sa platim mai intai.

Pentru generatiile nascute in ultimii douazeci de ani si ceva, care nu au cunoscut falsa forma de patriotism intubata in noi cu forta, dragostea de tara poate sa insemne ceva cu totul diferit. Pana nu vom incerca sa identificam care sunt nevoile lor pentru a vedea ce definitii folosesc in propria lor incercare de a intelege lumea din jur, pana nu vom respecta aceste definitii si nu vom incerca sa le intelegem si sa le acceptam, ne vom raci gura de pomana implorand zeii sa ne aduca copiii acasa, ne vom face numai nervi incercam sa ne determinam copiii sa vorbeasca corect romaneste si vom deversa cu siguranta nocive si imense cantitati de CO2 in atmosfera incercand sa-i obligam pe ceilalti sa simta cum simtim noi, sa faca ce vrem noi, sa renunte la ideile lor in favoarea perlelor nostre!

Patriotism inseamna sa stii de unde vii, sa stii unde esti si mai ales incotro te indrepti. Avem o datorie sfanta de a conlucra la realizarea unei lumi mai bune oriunde ne-am afla. Suntem obligati de acele calitati profund umane din fiecare dintre noi sa fim parte activa din societatea si cultura unde propria istorie ne-a harazit sa vietuim. Daca tara muma are ceva impotriva, atunci nu ne merita!

Crestinismul ofera o perspectiva interesanta asupra patriotismului. El prezinta lumea noastra drept o locatie temporara pentru fiinta umana. Cand Dumnezeul creator a chemat la existenta umanitatea, El a asezat pe Adam si Eva intr-o lume perfecta, fara granite, o singura tara, o singura limba vorbita, cea a dragostei. Avem nevoie sa ne sprijinim astazi pe exclusivismul patriotismului fals pentru ca am uitat sa iubim, uram cat cuprinde, am neglijat sa respectam si continuam sa ne distrugem pe noi si lumea din care facem parte!

Speranta oferita de crestinism este ca intr-o zi calatoria ne va lua sfarsit intr-o tara a pacii, a tolerantei fata de diferentele dintre noi, a bunei intelegeri intre membrii componenti ai intregului univers. Fara granite, o singura mare familie, cu dragoste din belsug! Iata o realitate de care poti fi mandru!

Eddie Ciobanu - Majesty.ro