Rabinul Nachman din Breslov, Ucraina si-a pus amprenta asupra miscarii hasidice prin incercarea de a combina secretele ezoterice Iudaice - Kabbalah - cu invataturile profunde ale Torei. Desi a murit la varsta de numai 38 de ani si viata nu i-a fost scutita de controverse - sfarsitul secolului XVIII si inceputul secolului XIX inregistrand persecutii impotriva evreilor si opozitie chiar in cadrul miscarii hasidice - Rabinul Nachman a lasat umanitatii o serie de invataturi destul de avangardiste pentru vremea sa. Printre celebrele sale ziceri, si aceasta: "Viata e ca un pod ingust. Daca vrei sa il treci trebuie sa lasi la o parte frica".
Frica este inscriptionata definitiv in ADNul nostru ca romani. Desi un sentiment normal si sanatos, ea ne-a definit in mare masura realitatea in mod negativ. Traind in comunism atata timp, romanul a fost permanent terorizat de diverse temeri, unele fondate, altele nu. Astfel ne-a fost frica unii de altii, ne-a fost frica de sistem, de represalii, etc. pana la momentul in care fie ne-am depersonalizat, uitand cum sa visam, fie ne-am retras definitiv in visele noastre uitand cum sa relationam unii cu altii.
Suspiciosi, timorati, sau plini de lehamite fata de imposibilitatea de a schimba status quo-ul, am facut fiecare ce am stiut mai bine - am stat cuminti la locul nostru, traind de la o zi la alta, bucurosi ca a mai trecut o zi si n-am murit de foame.
Frica e o realitate a prezentului desi ea apare in contextul potentialelor realitati viitoare. Frica te trimite intotdeauna spre trecut, ea distruge vise. De aceea ne e greu sa ne schimbam. De aceea suntem robii mentalitatilor arhaice desi ne mandrim ca traim intr-un colt de lume civilizat. De aceea suntem foarte egoisti, ursuzi, lipsiti de amabilitate, fatarnici, preocupati de forma si nu de continut. De aceea alergam ca disperatii pentru a avea mai mult ca si cand resursele ar fi limitate si daca nu apucam acum, maine s-ar putea sa nu mai fie. Materialism, balcanism, pretentii, fite, mica ciupeala, PPCul, abureala academic botezata "ceata"...
Ne e frica de ziua de maine si in loc sa ne pregatim serios pentru a o intampina, pentru ca stim ca maine va fi mai rau, noi fie ii negam existenta - si cheltuim si mai mult, ne distram si mai tare, ne traim clipa cat putem de bine - fie ne plangem de mila ca va fi vai si-amar!
Cand va avea romanul bunul simt si responsabilitatea sa trateze viitorul cu seriozitatea de care e nevoie pentru a putea trece cu bine si de hopul asta? Cand vom reusi sa punem deoparte frica si sa ne traim atat prezentul cat si viitorul asa cum trebuie pentru ca cel putin copiii nostri sa poata avea parte de un viitor mai bun daca nu chiar si noi? Pana cand vom permite trecutului sa ne bantuie vietile?
Specialistii spun ca schimbarea e un proces lung care se intinde pe parcursul a doua sau trei generatii. Badisori si badisoare, nu cred ca mai avem doua sau trei generatii la dispozitie. Schimbarea trebuie sa se produca si ea trebuie sa se intample ASTAZI!
Nu pot permite fricii sa imi paralizeze vointa. Pe cat de mult urasc cuvantul "trebuie" atunci cand altii il folosesc in dreptul meu, el este singurul pe care vreau sa il folosesc eu insumi - TREBUIE sa ma schimb. ACUM!
Eddie Ciobanu - Majesty.ro
