Mandria n-a fost niciodata ceva de care romanul sa duca lipsa. Oricat de apasatoare ar fi situatia, noi romanii n-am recunoaste niciodata ca nu ne e bine, ca suntem in inferioritate chiar daca am pierde nu numai batalia, ci si razboiul. Aceasta poate fi parte dintr-un ciudat instinct de supravietuire, nu zic ba, insa poate fi si cauza unor situatii jenante in care omul se aseaza singur.
Ciudatenia fenomenului este ca romanul se crede parte dintr-o elita exclusivista, dupa propria lui creatie, care, chipurile, ii confera drepturi, puteri si solutii fantastice in situatii grele de viata. Daca iti spui cinstit parerea referitor la o situatie anume, esti intampinat cu atotstiutorul "Lasa, ba, ca stim noi..." care te lasa fara replica, dar si fara posibilitatea de a-l mai ajuta cu ceva. Vreodata! Daca indraznesti sa ii respingi cererea de viza sau de emigrare, mintea ii debiteaza instantaneu o lista de proteste, razbunari si pozitii contra care uneori distruge pofta de viata si chiar capacitatea de a functiona normal. Nu putini sunt aceia care traiesc permanent [si chiar mor] cu durerea apasatoare a tensiunii dintre ceea ce sunt si ceea ce ar fi putut sa fie daca...insurubati in trecut isi traiesc lamentabil prezentul handicapandu-si in acest fel permanent viitorul. Si victimele directe sunt copiii acestora sau cei care sunt nevoiti sa le fie aproape. Pana cand acestia vor intelege situatia si isi vor lua lumea in cap!
La fel cum la baza elitismului cand vine vorba de politica, afaceri, mediul academic, etc sta o anumita mandrie care te face sa te simti bine ca esti parte a unui cadru privilegiat, tot aceeasi mandrie alimenteaza si sentimentul ca esti special, unic, mult mai bun, superior cand e vorba de saracie, umilinta, simplitate, lipsa popularitatii, etc.
Marele Horatiu spunea "Urasc oamenii de rand si ii dispretuiesc". Aceeasi cruzime, manifestata in atitudinile elitei care dispretuieste notiuni ca egalitarianismul sau pluralismul, se observa si in cazul mandriei umilintei de exemplu, care cladeste ziduri inalte de despartire intre oameni. Pentru ei, lumea se imparte in doua - cei multi, care sunt corupti, gresiti, dusi cu pluta, si ei insisi, cinstiti, corecti, ultimul bastion al dreptatii si credintei stramosesti, aparatorii valorilor traditionale.
Acestia devin periculosi atunci cand increderea deplina in justetea pozitiei lor intalneste ignoranta specifica antiintelectualismului de orice fel - in politica de exemplu ei vor vota intotdeauna pentru candidatul care da mai mult cu gura, care face cel mai mare scandal, care se prezinta a fi mare si tare, chiar daca acel candidat in mod garantat va face alegeri gresite, ei stiind lucrul acesta dinainte! E ciudat cum noi vrem pilotii cei mai buni sa ne piloteze avioanele, cautam doctorii cei mai buni atunci cand avem nevoie de un consult sau o operatie, ne trimitem copiii la scolile cele mai bune atunci cand ne gandim la o cariera pentru ei, vrem avocatii cei mai buni atunci cand avem vreo problema cu legea sau ea cu noi, cerem ca tara noastra sa fie reprezentata de cei mai buni sportivi cand vine vorba de competitii internationale, INSA atunci cand ne alegem conducatorii, orice dovada de talent extraordinar sau pregatire riguroasa sunt sistematic dispretuite. Si astfel lideri ne sunt actori grabiti, manelisti sub ton, mosuleti cu trecut dubios, etc.
E interesant de observat cum orice idee de progres presupune talent, originalitate, ambitie, inspiratie, creativitate si in mai toate cazurile aceste calitati sunt manifestate in viata acelora care se ridica impotriva curentului, protesteaza, ignora status quo-ul, nu sunt de acord si au vederi diferite fata de sistemul traditional impamantenit de generatii.
Cu totii suntem elitisti. In sensul lui peiorativ, elitismul nu este un fenomen cultural, ci o stare de spirit. Noi toti pretindem ca avem dreptate, cerem sa fim ascultati, vrem privilegii in virtutea statutului pe care ni-l inchipuim ca il avem. Lumea insa nu a fost creata luand, ci dand, nu prin pretentii ci prin sacrificiu, iar sensul vietii se gaseste in activitati care il pun pe celalalt si nevoile lui mai presus decat noi si dorintele noastre. Cu cat ni se imprima mai repede acest adevar pe creier, cu atat mai bine pentru natia romana.
Eddie Ciobanu - Majesty.ro
buna treaba...