Egoismul este o trasatura de caracter adanc inscriptionata in ADNul fiintei umane. Inca de la varste foarte fragede omul stie cum sa dobandeasca ceea ce nu i se cuvine. Acesta nu este neaparat un comportament invatat.
Noi, romanii, ne uitam peste gard in curtea vecinului nu numai din curiozitate, invidie sau pentru ca depindem emotional de aprecierea celorlalti, ci si pentru ca ne intereseaza ca si capra vecinului sa isi gaseasca obstescul sfarsit, cel putin din solidaritate cu bietul nostru animal trecut prin trista experienta.
Oscar Wilde spunea ca egoism nu înseamnă ca cineva să trăiască aşa cum doreşte. Înseamnă a cere altor oameni să trăiască aşa cum acel cineva doreşte ca ei să trăiască. In esenta, egoismul este o dragoste de sine exacerbata care nu tine cont de ceilalti.
Ca realitate omniprezenta egoismul afecteaza vietile tuturor. El incepe in copilarie cu primele cuvinte care exprima posesia - "[numai] al meu", "[doar] a mea" - continua cu adolescentul care vrea numai blugi de firma pentru ca nu vrea sa se imbrace ca ultimul "jerpelit", se manifesta la tanarul care vrea sa studieze numai la scoli de prestigiu in domenii care i-ar asigura apoi un serviciu platit regeste, afecteaza relatia de cuplu pentru partenerii care isi aduc aminte sa spuna un "te iubesc" sau un "multumesc" decat atunci cand le dicteaza interesul si poate ataca reputatia oricarei persoane care, ajunsa la o varsta venerabila, face greseli copilaresti in modul ursuz cu care isi trateaza partenerul de viata sau pe cei dragi care chipurile i-ar fi datori cu ceva - romanul inca face copii pentru a avea cine sa-i suporte mofturile la batranete!
Multi oameni sacrifica enorm pentru a putea fi promovati la serviciu. De multe ori minciuna, inselatoria, falsurile sunt tovarasi nedespartiti ai egoismului cand vine vorba de atingerea unor scopuri intr-un timp foarte scurt. Viciul este o alta manifestare a egoismului indiferent de domeniul in care el s-ar exprima.
In contextul alegerilor recente din SUA cateva state au introdus spre votare propuneri legislative care sa defineasca casatoria ca fiind relatia dintre un barbat si o femeie, astfel punandu-se punct ambiguitatii care oferea posibilitatea casatoriei intre parteneri de acelasi sex. Multi pastori si numeroase organizatii religioase s-au implicat puternic in strangerea de semnaturi pentru introducerea acestei propuneri legislative si votarea ei. In California de exemplu pe langa lobbyingul organizatiilor evanghelice locale - Rick Warren si biserica sa de exemplu - si nationale care au ajutat - James Dobson si Focus on the Family - efortul acesta a fost sustinut masiv de mormoni - Biserica Sfintilor Zilelor de pe Urma.
Pana aici toate bune. INSA, desi crestinii cu pricina au putut dormi linistiti noaptea pentru ca si-au facut datoria civica si crestineasca votand si castigand, problema este ca egoismul cu tenta de evlavie religioasa care a motivat efortul cu pricina s-a vazut clar in dezinteresul de a merge pana la capat in rezolvarea tuturor problemelor care tin de aceasta initiativa legislativa, sau cel putin adresarea lor. Pentru ca, de exemplu, cuplurile homosexuale au in continuare dreptul de a fi impreuna legal printr-un "civil union" care le confera drepturi limitate similare cu cele ale partenerilor casatoriti si, mai mult decat atat, ei au dreptul sa infieze copii. Si aici evlaviosii nostri crestini isi etaleaza fatarnicia neavand interesul sa mearga pana la capat in adresarea realitatilor nebiblice din societate. Ei cred ca daca au reusit sa aiba o lege care sa defineasca relatia pe care Adam a avut-o cu Eva ca fiind casatorie, si-au facut datoria. Egoism curat - au dobandit ce au vrut si au reusit sa ii oblige si pe altii sa se supuna vederilor proprii legiferand moralitatea. Curat si sfant murdar!
Cum scapam de egoism? Greu! Dar nu imposibil!
Eddie Ciobanu - Majesty.ro
