Povestea Sfantului Valentin si ziua cu pricina [Valentine's day] e pe cat de interesanta pe atat de vaga. Dintre diversele variante, care mai de care mai crestinizate, iata una: Valentinus, preot intr-un Imperiu Roman condus cu mana forte de Cornelius, numit si Cornelius cel Crunt, era unul dintre multii cetateni care nu prea il placea pe Imparat. Intr-o buna zi, vazand ca barbatii nu se inghesuie sa se inscrie in armata si avand pofta de noi cuceriri, Claudius are mareata idee de a interzice casatoriile. Lucrul acesta nemultumeste pe foarte multi care nu aveau chef sa mearga la razboi, preferand in schimb linistea caminului propriu si compania sotiilor sau a prietenelor.
Valentinus alege insa sa continue a oficia casatorii, clandestin, impotriva decretului imparatesc. Si cuplurile veneau la el si printre vorbele abia rostite ale slujbei, dragostea dintre parteneri era astfel oficializata. Intr-o seara tarziu, in timpul unui asemenea program, se aud pasii soldatilor in apropiere. Mirii fug si reusesc sa scape insa preotul Valentin este prins si aruncat in inchisoare.
Sensibilizati de aceasta situatie, merge vorba, tinerii din zona veneau zilnic in pelerinaj sub fereastra sfantului aruncand flori proaspete si mesaje de incurajare printre gratiile din fereastra inauntru pentru a-si sustine idolul care nu renuntase la dragoste nici intr-o asemenea situatie grea. Fire joviala, Valentinus si-a petrecut timpul in inchisoare vorbind cu oamenii, cantand si incurajand pe altii. Printre cei care veneau sa-l viziteze zilnic s-a aflat si fiica gardianului sef al inchisorii, care isi petrecea ore in sir stand de vorba cu preotul care nici in ruptul capului nu renuntase la convingerile sale si calauzise pasii multora catre o viata noua impreuna, plina de dragoste.
In ziua in care Valentinus a fost decapitat, fiica sefului inchisorii a primit un biletel pe care scria simplu "Cu dragoste, de la al tau Valentin."
Dincolo de ilaritatea simplitatii cu care povestile de genul acesta se imprastie si uneori constituie singura baza pentru introducerea unui personaj sau a altuia in randul sfintilor printr-un decret bisericesc, fara a adresa similaritatea cu care alte diverse variante ale povestii il apropie pe Valentin de Apostolul Pavel - crestin proaspat, aruncat in inchisoare pentru convingerile religioase, unde acesta incepe a face prozelitism printre colegii de detentie cu real succes - povestea de mai sus prezinta cateva adevaruri fundamentale.
Mai intai, destul de putini oameni mai aleg in ziua de azi sa-si urmeze cu credinciosie convingerile. Majoritatea aleg compromisul ca metoda de inaintare prin hatisul incalcit al responsabilitatilor vietii. Daca asta nu merge, hai sa o incerc si pe cealalta, chiar daca nu este prima mea optiune. Si daca e bine asa, nu ma mai intorc nici in ruptul capului la cea dintai varianta! A iti apara punctul de vedere indiferent de riscurile pe care ti le asumi este nu numai o dovada de curaj, ci e nobletea insasi.
Apoi, intr-o lume apasator de rece si insensibila, a vorbi despre caldura dragostei, despre puterea emotiei de a-ti schimba modul de a trai, pasiunea pentru oameni, inclusiv pentru cei dragi este ceva parca total strain de ceea ce suntem ca indivizi. Prea putini dintre noi stiu ce este dragostea, majoritatea presupunem ca avem o idee si de aceea esecul ne ia total prin suprindere. Nu petrecem timp cu cei dragi, cand avem timp pentru ei ne asteptam ca asta sa le fie suficient. Vorbim urat unii cu altii, suntem nervosi, nelinistiti, depresiv de nesiguri pe noi, fara prea mare incredere in fortele proprii tocmai cand cei de langa noi au nevoie de un caracter puternic care sa ii indrume. Iubim putin si ne multumim sa dam vina pe altii pentru ca am ajuns in halul asta. Cand totul e atat de simplu...caci nu ar trebui sa doara a spune un sincer Te Iubesc!
In final, a iubi nu necesita prea multe cuvinte. Faptele sunt suficiente!
Eddie Ciobanu - Majesty.ro
