Romanii si aplauzele - iata un tandem care pana nu demult exista doar intru preamarirea preaiubitului fiu al poporului. De 1 Mai, la 23 August ca sa nu mai vorbim de candva in Ianuarie, ne faceam portia de aplauze cu duiumul. Scosi in strada sau regulamentar intre banci, daca nu in fata scolii la careu, ne aduceam aportul sustinut, ritmic, in supusenie la proslavirea mai marilor tarii.
Daca cineva are ceva impotriva aplauzelor, inteleg sa o faca drept protest, din repulsie fata de amintirile neplacutelor zile din timpul comunismului cand eram fortati sa batem din palme fara sa stim de ce, pentru persoane pe care nu le cunosteam in mod direct si care nu ne influentau vietile in nici un fel. Ar fi oarecum de inteles - dom'le, omu' a ramas cu sechele, e calcat pe bombeu si nu se poate vindeca!
Insa atunci cand folosesti argumentul ca aplauzele sunt nocive, daunatoare, pacatoase pentru ca ajuta la cresterea nivelului mandriei recipientului, nu numai ca dai in ridicol, ci prezinti si o simplitate greu de acceptat. De ce? Pentru ca iti pictezi propria lume in culori de tine inventate care sunt atat de departe de alb si negrul acceptarii, tolerantei, amabilitatii, interesului real in ceilalti si parerea lor. Daca pentru tine e pacat sa aplauzi sau sa primesti aplauze, atunci ori de cate ori le auzi te simti neconfortabil si vinovat, dator sa-i pui pe toti la respect.
Era o vreme cand nu stiam cum sa ne exprimam aprecierea pentru lucrurile bune care ni se intamplau. De fapt, ele ni se intamplau atat de rar incat nu stiam cum sa reactionam. Nu eram incurajati sa excelam in nimic, creativitatea ne era constant distrusa, cand aratam initiativa si interes acestea erau etichetate drept erezii sau nonconformism si imediat erau inabusite.
A venit apoi o vreme cand am fost invatati ca daca vrem sa ne manifestam bucuria sau aprobarea pentru ceva extaordinar la care eram partasi, o puteam face prin "cuviosul" Amin, umilul "Aleluia", sau preacucernicul "Osana".
Traim insa intr-o vreme in care a aplauda nu mai este un "pacat". Pentru multi este cel mai potrivit mod de a spune "Multumesc", "Laudat sa fie Domnul", "Bravo", "Asa da", "Extraordinar" atunci cand ochii iti sunt plini de lacrimi, cand glasul iti tremura din cauza emotiilor puternice vizavi de ceea ce tocmai ai vazut, ai auzit sau ai experimentat. Oamenii trebuie lasati si incurajati sa isi exprime trairile intr-un mod liber, dezinhibant, creator pentru ca numai asa ei pot fi sinceri unii cu altii. Cu cat ii asuprim mai mult, cu atat ei vor minti mai mult.
Aplauzele nu sunt un pacat. De cele mai mult ori ele sunt expresii ale unor trairi profunde. Venind dintr-o inima deschisa, ele sunt o dovada a respectului.
Eddie Ciobanu - Majesty.ro
