Postmodernismul a adus cu el generalizarea domniei relativismului care spune ca nu exista adevaruri absolute, ci totul este relativ. Ceea ce la prima vedere poate da un sentiment de libertate absoluta, mult dorit de generatii intregi de chinuiti, nu este in final nimic altceva decat haos, lipsa de directie, crize de identitate, etc.

Acest curent filozofic, despre care unii comentatori spun ca a inceput sa apuna dupa 11 Septembrie, ridica fiinta umana la nivel de autoritate suprema, fiecare hotarand in dreptul sau ce este adevarul. Astfel, respectul reciproc devine conditie fundamentala pentru reglementarea relatiilor dintre indivizi. Ca o consecinta, toata lumea are dreptate, nimeni nu a gresit, si lucrul cel mai important este sa existe unitate si sa ne intelegem bine unii cu altii – un avantaj al acestei teorii.

Postmodernismul a adus cu el generalizarea domniei relativismului care spune ca nu exista adevaruri absolute, ci totul este relativ. Ceea ce la prima vedere poate da un sentiment de libertate absoluta, mult dorit de generatii intregi de chinuiti, nu este in final nimic altceva decat haos, lipsa de directie, crize de identitate, etc.

Acest curent filozofic, despre care unii comentatori spun ca a inceput sa apuna dupa 11 Septembrie, ridica fiinta umana la nivel de autoritate suprema, fiecare hotarand in dreptul sau ce este adevarul. Astfel, respectul reciproc devine conditie fundamentala pentru reglementarea relatiilor dintre indivizi. Ca o consecinta, toata lumea are dreptate, nimeni nu a gresit, si lucrul cel mai important este sa existe unitate si sa ne intelegem bine unii cu altii – un avantaj al acestei teorii.

Daca vrei sa fii fericit, micsoreaza-ti asteptarile! Cam acesta ar fi modul unor oameni de a privi viata, confruntati fiind cu o realitate nesatisfacatoare pe care nu o mai pot nega. Astfel ei sunt nevoiti sa isi modifice modul in care se raporteaza la ea, pentru a nu mai fi nemultumiti, crezand ca astfel reusesc sa-i anuleze efectele. Auto[dez]amagire!

Fenomenul este surprins de Arthur Miller in piesa lui "Death of a Salesman" [Moartea unui vanzator (ambulant)]. Willy Loman [Low man - om josnic], personajul principal, a avut ca scop unic in viata succesul in meseria lui de vanzator ambulant.

Daca vrei sa fii fericit, micsoreaza-ti asteptarile! Cam acesta ar fi modul unor oameni de a privi viata, confruntati fiind cu o realitate nesatisfacatoare pe care nu o mai pot nega. Astfel ei sunt nevoiti sa isi modifice modul in care se raporteaza la ea, pentru a nu mai fi nemultumiti, crezand ca astfel reusesc sa-i anuleze efectele. Auto[dez]amagire!

Fenomenul este surprins de Arthur Miller in piesa lui "Death of a Salesman" [Moartea unui vanzator (ambulant)]. Willy Loman [Low man - om josnic], personajul principal, a avut ca scop unic in viata succesul in meseria lui de vanzator ambulant.

Nu cred ca am stat vreodata la coada fara sa observ cum indivizi sau individe cu probleme majore - de sanatate, familiale, de timp sau memorie - au nevoie sa intre in fata pentru a obtine aceleasi lucruri de care aveam si eu nevoie, situatia lor cerand insa ca ei sa isi rezolve problema inaintea mea! Frustrare, nervi, si multe injuraturi - bineinteles ale celor din jurul meu!

Lipsa de respect apare in scenarii similare atunci cand ne imbrancim batranii pentru a apuca un loc pe scaun in autobuz, sau cand ne etalam avutiile prin fata altora mult mai saraci decat noi simtindu-ne bine auzind laudele, injuriile sau suspinele lor negraite - vacante in locatii exotice cu multe poze afisate apoi pe Internet ca sa le vada toata lumea, masini noi pe care nu ni le permitem dar pe care le cumparam chiar daca suntem nevoiti sa mancam ceai cu paine de trei ori pe zi, cand vorbim incontinuu uitand sa ascultam, cand ne aruncam gunoaiele pe geam in fata blocului blamand apoi primaria din cauza mirosului sau cand, ajungand la limita curajului sau a resurselor, ne incapatanam sa nu facem nimic si ne delectam in nihilism si in a ne plange de mila ca sigur gasim noi prostii care sa ne ofere ajutor gratis!