Nimic nu egalizeaza mai mult contrastele decat barfa. Sarac sau bogat, educat sau needucat, de la tara sau de la oras, indiferent de ora din zi sau din noapte, fie ca e la telefon, pe messenger sau fata catre fata, romanul nu se da inapoi de la o repriza buna de...barfa. Punand tara la cale sau doar comentand defectele altora, noi oamenii gasim o placere deosebita in a barfi.

Incercand sa vad cam ce spune blogosfera despre subiect, am dat peste urmatorul articol care descrie destul de bine fenomenul:

"Ce-i uneste pe romani? Spiritul de turma si barfa. Dorinta excesiva si setea nepotolita de a diseca ceea ce altii fac, cum altii se comporta, cum altii se imbraca sau se injura. De la Ion si Morometii pana la Basescu si Tariceanu, o intreaga natie susoteste si zambeste pe sub mustati.

Mandria n-a fost niciodata ceva de care romanul sa duca lipsa. Oricat de apasatoare ar fi situatia, noi romanii n-am recunoaste niciodata ca nu ne e bine, ca suntem in inferioritate chiar daca am pierde nu numai batalia, ci si razboiul. Aceasta poate fi parte dintr-un ciudat instinct de supravietuire, nu zic ba, insa poate fi si cauza unor situatii jenante in care omul se aseaza singur.

Ciudatenia fenomenului este ca romanul se crede parte dintr-o elita exclusivista, dupa propria lui creatie, care, chipurile, ii confera drepturi, puteri si solutii fantastice in situatii grele de viata. Daca iti spui cinstit parerea referitor la o situatie anume, esti intampinat cu atotstiutorul "Lasa, ba, ca stim noi..." care te lasa fara replica, dar si fara posibilitatea de a-l mai ajuta cu ceva. Vreodata! Daca indraznesti sa ii respingi cererea de viza sau de emigrare, mintea ii debiteaza instantaneu o lista de proteste, razbunari si pozitii contra care uneori distruge pofta de viata si chiar capacitatea de a functiona normal. Nu putini sunt aceia care traiesc permanent [si chiar mor] cu durerea apasatoare a tensiunii dintre ceea ce sunt si ceea ce ar fi putut sa fie daca...insurubati in trecut isi traiesc lamentabil prezentul handicapandu-si in acest fel permanent viitorul. Si victimele directe sunt copiii acestora sau cei care sunt nevoiti sa le fie aproape. Pana cand acestia vor intelege situatia si isi vor lua lumea in cap!

Egoismul este o trasatura de caracter adanc inscriptionata in ADNul fiintei umane. Inca de la varste foarte fragede omul stie cum sa dobandeasca ceea ce nu i se cuvine. Acesta nu este neaparat un comportament invatat.

Noi, romanii, ne uitam peste gard in curtea vecinului nu numai din curiozitate, invidie sau pentru ca depindem emotional de aprecierea celorlalti, ci si pentru ca ne intereseaza ca si capra vecinului sa isi gaseasca obstescul sfarsit, cel putin din solidaritate cu bietul nostru animal trecut prin trista experienta.

Una dintre frazele care mi-au ramas intiparite in minte inca de pe timpul scolii si pe care probabil ca nu o voi uita niciodata era repetata constant la ora de istorie si preluata mai la toate orele de indoctrinare politica pentru a arata cum, in ciuda acestei realitati, poporul roman a reusit sa supravietuiasca sub diversele regimuri ostile care l-au subjugat - "vicisitudinile istoriei".

Indiferent sub papucul cui s-a aflat - turci, tatari, austro-ungari, lesi, sau boieri autohtoni - romanul a reusit sa iasa victorios indiferent de conditiile vitrege care l-au handicapat la tot pasul. Si asta facandu-se frate fie cu codrul, fie cu dracul pentru a trece puntea, de multe ori plecandu-si capul sau luandu-si lumea-n cap, colindand pamantul in cautarea iubirilor pierdute sau topindu-se de proverbialul dor dupa o ideala realitate care il evita precum fata morgana.

Or fi ei hispanicii vulcanici si arabii galagiosi, dar la scandal nu ne intrece nimeni. La romani scandalul e un mod de viata. Pe strada, la piata, la tribunal si mai ales acasa, romanul, daca nu face scandal, nu se simte bine.

Si pana la urma urmei, care ar fi problema? Orice om are nevoie sa isi refuleze tensiunile intr-un fel sau altul. Ca dai cu pumnul, ca tipi pana ragusesti sau ca insiri marsav intrigi abia soptite la urechea celor mai slabi de inger, care stiu cuminti a infaptui ceea ce tu nu ai curaj sa pui in aplicare, pana la urma e doar o chestiune de nuanta. In fond suntem doar...balcanici!