Rabinul Nachman din Breslov, Ucraina si-a pus amprenta asupra miscarii hasidice prin incercarea de a combina secretele ezoterice Iudaice - Kabbalah - cu invataturile profunde ale Torei. Desi a murit la varsta de numai 38 de ani si viata nu i-a fost scutita de controverse - sfarsitul secolului XVIII si inceputul secolului XIX inregistrand persecutii impotriva evreilor si opozitie chiar in cadrul miscarii hasidice - Rabinul Nachman a lasat umanitatii o serie de invataturi destul de avangardiste pentru vremea sa. Printre celebrele sale ziceri, si aceasta: "Viata e ca un pod ingust. Daca vrei sa il treci trebuie sa lasi la o parte frica".

Frica este inscriptionata definitiv in ADNul nostru ca romani. Desi un sentiment normal si sanatos, ea ne-a definit in mare masura realitatea in mod negativ. Traind in comunism atata timp, romanul a fost permanent terorizat de diverse temeri, unele fondate, altele nu. Astfel ne-a fost frica unii de altii, ne-a fost frica de sistem, de represalii, etc. pana la momentul in care fie ne-am depersonalizat, uitand cum sa visam, fie ne-am retras definitiv in visele noastre uitand cum sa relationam unii cu altii.

Nimic nu egalizeaza mai mult contrastele decat barfa. Sarac sau bogat, educat sau needucat, de la tara sau de la oras, indiferent de ora din zi sau din noapte, fie ca e la telefon, pe messenger sau fata catre fata, romanul nu se da inapoi de la o repriza buna de...barfa. Punand tara la cale sau doar comentand defectele altora, noi oamenii gasim o placere deosebita in a barfi.

Incercand sa vad cam ce spune blogosfera despre subiect, am dat peste urmatorul articol care descrie destul de bine fenomenul:

"Ce-i uneste pe romani? Spiritul de turma si barfa. Dorinta excesiva si setea nepotolita de a diseca ceea ce altii fac, cum altii se comporta, cum altii se imbraca sau se injura. De la Ion si Morometii pana la Basescu si Tariceanu, o intreaga natie susoteste si zambeste pe sub mustati.

La 27 iunie 1880 se nastea intr-un mic orasel din Alabama, SUA Helen Adams Keller. Un copil normal, ca oricare altul, cu posibilitati nenumarate privind viitorul. La doar 19 luni s-a imbolnavit subit, boala afectandu-i sistemul nervos central si dezvoltarea normala a creierului, ea devenind oarba si muta. In aceste conditii a devenit aproape imposibil ca ea sa poata primi o educatie formala.

La varsta de 7 ani insa, ea primeste vizita unei profesoare, Annie Sullivan care se angajeaza sa lucreze cu ea si sa o invete sa citeasca folosind sistemul Braille, punandu-i la dispozitie o masina de scris speciala cu caractere Braille pentru a o ajuta sa se si exprime. Helen a fost prima persoana oarba si muta care a reusit sa termine facultatea. Viitorul ei nu s-a oprit insa aici, in timpul razboiului ea calatorind in diverse locuri pentru a vizita spitalele in care erau tratati ranitii, tinand discursuri atat in SUA cat si in Europa pentru a milita in favoarea drepturilor persoanelor cu handicap, strangand fonduri pentru construirea de scoli pentru persoanele cu handicap, scriind carti pentru educarea publicului larg privind lumea in care acestea traiesc. Helen Keller a contribuit decisiv la perfectionarea limbajului folosit de persoanele mute si datorita ei mult mai multi dintre acestia au posibilitatea de a merge la scoala si a se integra mai usor in societate.

Mandria n-a fost niciodata ceva de care romanul sa duca lipsa. Oricat de apasatoare ar fi situatia, noi romanii n-am recunoaste niciodata ca nu ne e bine, ca suntem in inferioritate chiar daca am pierde nu numai batalia, ci si razboiul. Aceasta poate fi parte dintr-un ciudat instinct de supravietuire, nu zic ba, insa poate fi si cauza unor situatii jenante in care omul se aseaza singur.

Ciudatenia fenomenului este ca romanul se crede parte dintr-o elita exclusivista, dupa propria lui creatie, care, chipurile, ii confera drepturi, puteri si solutii fantastice in situatii grele de viata. Daca iti spui cinstit parerea referitor la o situatie anume, esti intampinat cu atotstiutorul "Lasa, ba, ca stim noi..." care te lasa fara replica, dar si fara posibilitatea de a-l mai ajuta cu ceva. Vreodata! Daca indraznesti sa ii respingi cererea de viza sau de emigrare, mintea ii debiteaza instantaneu o lista de proteste, razbunari si pozitii contra care uneori distruge pofta de viata si chiar capacitatea de a functiona normal. Nu putini sunt aceia care traiesc permanent [si chiar mor] cu durerea apasatoare a tensiunii dintre ceea ce sunt si ceea ce ar fi putut sa fie daca...insurubati in trecut isi traiesc lamentabil prezentul handicapandu-si in acest fel permanent viitorul. Si victimele directe sunt copiii acestora sau cei care sunt nevoiti sa le fie aproape. Pana cand acestia vor intelege situatia si isi vor lua lumea in cap!

Egoismul este o trasatura de caracter adanc inscriptionata in ADNul fiintei umane. Inca de la varste foarte fragede omul stie cum sa dobandeasca ceea ce nu i se cuvine. Acesta nu este neaparat un comportament invatat.

Noi, romanii, ne uitam peste gard in curtea vecinului nu numai din curiozitate, invidie sau pentru ca depindem emotional de aprecierea celorlalti, ci si pentru ca ne intereseaza ca si capra vecinului sa isi gaseasca obstescul sfarsit, cel putin din solidaritate cu bietul nostru animal trecut prin trista experienta.