Majesty

Când am descoperit messengerul, un val de fericire m-a lovit, mai să mă dărâme. Aş fi mulţumit cuiva şi nu ştiam cui.
Cei mai dragi dintre prietenii mei erau acolo, şi uneori când în colţul din dreapta ecranului clipea un nume, la mine se lumina brusc de ziuă, chiar dacă era noapte.
Minunea secolului. Aduni în lista ta oameni din toate colţurile pământului. Se  numesc prieteni.
Statusul este locul unde te afirmi. Ai ceva de spus, fa-o public. Dacă ai o stare mai proastă ai posibilitatea să anunţi pe toată lumea. In status poti spune orice, de la nevoi stringente (sunt singur/ă, mi-e foame, a murit bunica...), până la citate din carţi, poeme lacrimogene si crâmpeie de înţelepciune patristică.

Cânta-ti dragostea pentru iubit/ă, sau mustra-i pe cei care te calcă pe nervi. Unii te enervează că vorbesc prea mult, altii te enervează că vorbesc prea putin. Dă-te „balenă-n lighean” cu: „nu vorbesc cu proştii” sau pur şi simplu scrie acolo o urare străbunicii care habar nu are ca există pe lume o cutie pătrată care îţi aduce lumea la picioare şi se hrăneşte cu timp.
Statusul e locul în care refulezi şi el trebuie să exprime tot ce n-a reuşit fotografia.
Fotografie care nu este obligatoriu să fie a ta. Ai la dispoziţie actori de o frumuseţe rară. Dacă vrei totuşi să te arăţi, îi musai să o faci pe bucăţi. Un ochi înlăcrimat, niste buze ţuguiate...picioare interminabile(silite de pixeli să se termine!), priviri năucitoare, decolteuri "ucigătoare de chef de munca" şi câte alte componente ale corpului omenesc pot ocupa onorabilul loc din avatar.

Îţi populezi lista, neaparat cu câteva sute de necunoscuţi cu care n-o să schimbi în veci vreun cuvânt. Apoi te apuci de treabă. Adică te aşezi confortabil, îţi aduni cateva pungi cu dulciuri pe lângă tine, şi îţi spui ca speli mai târziu vasele, sau termini mâine proiectul pe care-l vrea şeful diseară.  Asigură-te că eşti „vizibil/ă” şi... aşteaptă. În caz că nu sesizează nimeni că ai intrat şi tu, poţi începe să-i stresezi ca să îşi dea seama. Ai la dispoziţie o mulţime de texte gata fabricate cu care să te bagi în seamă, în caz că nu te duce capul. Învaţă de la maimuţe: fă ce fac alţii. Ce daca e 30 iunie, tu trimite anunţul important ca yahoo se va inchide in 14 aprilie. Nu gandi, îţi toceşti neuronul. Dă sfoară-n ţară că există ghetuţe ortopedice şi medicamente pentru cancer. Oferă informaţii care nu interesează pe nimeni şi dezvoltă-ţi  împreuna simţire cu toţi Rareşii şi Ionuţii care s-au născut malformaţi pentru că mama lor s-a tot lovit în burtă cu partea aceea a biroului pe care stă tastatura.
 
Ca să laşi o impresie bună despre tine, uneori să te ascunzi un pic de privirile celorlalţi utilizatori, nu contează că tu stai tot acolo. Face bine la imagine, dă impresia că eşti un om ocupat.
Mai ai de făcut ceva foarte important: răsfoieşte internetul,  caută persoane drăgute şi agaţă-te de ele. Fă cumva şi descurcă-te să le atragi atenţia asupra ta şi apoi fă un efort îndoit să le şi păstrezi. Admiră, apreciază, mângâie orgoliul...orice e binevenit atâta vreme cât tu primeşti, drept răsplată, mare parte din timpul lor. Vorbeşte fară reţineri, despre orice. Lasă ruşinea în camera alăturată, n-ai nevoie de ea.
Mai ales dacă eşti fată, fii tot timpul online, să te găsească prinţul fără să te caute prea mult. Şi ai grijă să nu treacă foarte multe zile până când decizi: e tot ce mi-am dorit, e frumos, scrie ca nimeni altul, mă face să râd, e deştept şi e tandru, şi (cireaşa de pe colivă!) mă "îngălbeneşte" de pupici şi îmbrăţisări"!
Eh? Parcă te-ai îndrăgosti un pic?! Ce te împiedică? Este doar un amănunt minor faptul ca trebuie să renunţi la viaţa personală şi să te muţi cu totul pe scaunul de la biroul computerului. Acolo e tot ce îţi doreşti.
Viaţa ta de-aici înainte se derulează cam aşa:

• preocuparea pentru modemul de internet este mai mare decât cea pentru copilul propriu care mai poate să stea neschimbat în pat cât îl pipăi tu(pe modem) să te „luminezi” de ce în loc de 4 leduri are doar două aprinse.
• computerul va sta deschis cam în tot timpul cât tu eşti viu. În medie, vreo 70 de ani!
• dacă eşti nevoit să te indepărtezi de el, la fiecare 30 de secunde întorci capul, nu cumva să-ţi fi scris cineva ceva şi să nu vezi.
• dacă ai plecat să faci mâncare(masa o iei oricum lângă el), periodic te intorci şi verifici, nu cumva să nu răspunzi la vreun mesaj.
• te-ai duce la baie, dar lasă, mai stai un pic, merită chiar să faci pe tine, de fericire că tocmai îţi spune cât eşti de frumoasă în noua ta fotografie. Cum să pierzi momentul ăsta atât de aşteptat?!   

Şi lasa-i pe cei din jur să se descurce singuri. Tu stai acolo lipit de scaun. N-ai nevoie de miscare. Dacă găseşti persoana potrivită care ştie cum să te pună pe jar, ai suportul necesar pentru arderea a douăzeci de calorii din miile consumate din pungă. E suficient.  

Yahoo s-a gandit la toate pentru tine. Dacă vrei să faci pe cineva să moară de dorul tău, poţi să-ţi ascunzi frumuseţile din calea lui, şi să-i dai cu porţia, când şi cât vrei. Pe cel care nu-ţi spune ce vrei să auzi,  poţi să-l pui sub cenzură în oala cu „permanently offline” şi să-l laşi acolo să fiarbă câteva luni. Dacă vrei sa nu-l mai vezi deloc, „delete”-ul ţi-l ia dinaintea ochilor. Iar dacă a comis păcatul de neiertat, „ignore”-ul te scapă pe veci de "ciudată" sau "nesimţit"!
Trebuie sa-ţi mai spun ca cele două cuvinte pe care le vei mai folosi în afara spaţiului virtual, vor fi: „n-am timp". Asta în condiţiile în care, la sfârşitul zilei tu nu poţi spune exact ce ai realizat în ziua respectivă. „Sfârşitul zilei" este  pentru tine o unitate sintactică de cuvinte, care  nu mai are sens pentru ca sfârşitul zilei tale coincide cu începutul zilei celorlalţi oameni. Diferenţa dintre voi este că tu mergi la muncă încercănat şi adormit, iar bunica ta ar putea să danseze tango plină de viaţă şi odihnită.
 
Dacă nu ai minunea asta şi la serviciu, orele petrecute acolo vor fi cele mai chinuitoare. Când vei ajunge acasă, înainte să vezi dacă restul familiei mai locuieşte acolo, te duci vrajit spre  butonul rotund şi mare care te cheamă să apeşi pe el neîntârziat. Oh şi cât de mângâietoare sunt offline-rile. Dacă dintr-o întâmplare nefericită, computerul se blochează şi le pierzi, o sa ai o indispoziţie toată ziua.
Şi uite aşa scapi de prietenii care vor sa te scoată din casă. Să-ţi rupi tu frumuseţe de picioare pe străzi şi prin parcuri?
Aşa afli curând că cel mai utilizat număr din agenda ta telefonică este cel al tipului care livrează pizza. Şi aşa o să te trezeşti într-o dimineaţă că hainele tale sunt cu două măsuri mai mici şi n-ai bani de altele. Telefonul nu mai sună, iubita ţi-e în capătul celălalt al lumii şi vă iubiţi virtual. Eşti veşnic obosit, ai cearcăne, fundul a luat forma scaunului şi creşte burta. Toate acestea pentru doar 25- 30 ron/ luna.
Eşti irascibil şi nervos când reţeaua refuză să te mai slujească. Faci criză de nervi când se opreşte curentul şi când computerul îşi va da obştescul sfârşit, vei mai avea „un singur dor in linistea serii”. Să fii lasat sa mori... Atat. Nu, nu  la marginea mării pentru că nici nu mai idee dacă marea mai e în ţara ta sau s-a mutat şi ea între timp.
Dacă te-ai regăsit în rândurile de mai sus, îţi recomand o luna de zile de somn între orele 21,00 – 06,00 cu fereastra deschisa, mâncare luată de pe aragazul tău, preferabil din legume, 10-15 km de mers pe jos zilnic si multă apa. Şi o carte pe zi în mâna ta pentru cel puţin o ora. Şi după ce te faci „om” dă  un Buzz! Să afli ce faci mai departe.

P.S. Mi-ar plăcea să spun că tot ce am scris aici sunt pure observaţii. Dar trebuie să spun că unele sunt testate personal. Fie din deliciul de a aşterene aici concluziile, fie din devotamentul cu care l-am „slujit” pe Yahoo vreo câţiva ani.

P.S1 Nu, copii nu poţi face pe messenger. Eventual poţi doar să-i distrugi pe cei pe care ai apucat să-i faci.


Monica Diaconu - Majesty.ro