Să tot fie vreo 2 ani de când am luat primul contact cu una dintre legendele jazz-ului, Michel Petrucciani. Ştiu că primisem un link de la un prieten care ducea către o piesă interpretată de el. Nu m-am uitat de la început şi la imaginile care relevau un bărbat micuţ de statură în faţa pianului gigant. Când le-am văzut însă, nişte fiori reci mi-au străbătut şira spinării. Cu Brazilian like avea să mi se destăinuie o nouă abordare a vieţii privită prin... sunet.
Michel Petrucciani suferea de o boală ereditară numită "boala oaselor de sticlă" care însă la el s-a manifestat şi prin piticism. Cu toate astea, acest om mic la stat, s-a dovedit a fi un luptător. Boala nu a putut să stea în calea visului său: acela de a deveni un pianist aproape la fel de bun ca Duke Ellington.
Cineva, acolo sus, a avut grijă să nu fiu un om obişnuit - spunea Petrucciani într-un interviu. Cand spunea asta nu se referea la boala lui devastatoare, ci la marele talent cu care a fost binecuvântat. Talent care, alături de resorturile sale interioare atât de motivatoare, l-a adus pe scena marilor artişti ai lumii.
Creativitatea lui Michel era una vizuală. Improviza, văzând în faţa lui culori. Când verdele umplea spectrul său vizual, notele aveau să se contopească într-un soi de mişcare browniană mustind bucurie şi viaţă. Când gri-ul se ivea în gâlgâituri sonore, pianul plângea.
- Ai idee unde te va duce muzica ta?
- Da, la moarte. Când voi fi pe patul de moarte mă voi gândi: "ce păcat că nu mai trăiesc încă un an, aş fi putut să cânt mult mai bine !"
Cu toate că muzica sa este o confruntare directă cu moartea, muzica lui Petrucciani este viaţă. Viaţă, zâmbet, bună-dispoziţie. Toate acestea perpetuându-se prin înregistrările pe care le-a lăsat în urma sa. Looking up, probabil piesa cea mai răscolitoare din întreaga-i discografie, subiectiv vorbind, vorbeşte cel mai bine despre un om mic devenit... legendă.
Într-o lume a artei în care moravurile artistului sunt dintre cele mai extravagante, steaua lui Michel Petrucciani încă străluceşte prin simplitate, culoare, optimism, talent, alături de stele precum Keith Jarret or Bill Evans.
[Michel Petrucciani s-a stins din viaţă în ianuarie 1999. Moartea i-a fost cauzată de o infecţie pulmonară]
Mai jos puteţi urmări un documentar despre marele pianist. Fiecare din cele 38 minute înregistrate, merită toată atenţia!
