Majesty

Păi, ori e Valentin ori e Cupidon?! Eu când mă gândesc la ceva romantic, ultimul lucru care-mi vine în minte este că un copil grăsuţ, înaripat şi nătâng, care levitează pe un norişor, trebuie să umble după mine ca să-mi tragă o săgeată în inimă sau în dos.

Valentine’s Day. Inimioare roşii pentru tot cartierul. La tutungerie, la farmacie, la băcănie, peste tot inimioare. Macaroanele din 14 februarie şi-au schimbat forma. Până şi pizza are forma de inimă. Şi cu tot bulionul care trebuie s-o facă mai roşie, tot se văd maslinele şi feliile de ceapă. Inimioare cu ceapă. Nu mai sună şi nu mai miroase deloc romantic.

Dar dacă n-ai chef de pizza, te invit la o cină. Obligatoriu romantică, obligatoriu cu lumânări şi neapărat pe 14. E frumos şi aşa.  Partea mai puţin romantică este că următoarea ocazie de felul ăsta va fi tocmai la anul, tot pe 14 februarie.

Dar dacă eu prefer să-ţi spun că te iubesc pe 15 februarie, pe 16, pe 17, şi în martie şi în aprilie şi să le fac vânzare comercianţilor şi în alte zile ale anului, nu doar în cele în care îmi bagă ei pe gât un ursuleţ inscripţionat cu numele lui Vali…? Şi daca eu te iubesc fără să închiriez iahtul Titanic pentru a-ţi cânta “My heart will go on”…? Mai ales că vocea lui Celine Dion nu e de închiriat.
Cine eşti tu Valentine şi din ce legende îndepartate ai apărut?

A fost odată un ritual al romanilor care funcţiona cam aşa: lupercii, sacerdoţi din cultul lui Lupercus, îşi săvârşeau ritualul de îmbunare a zeului lor, pe 14 februarie, în grota în care se spune că lupoaica i-a alăptat pe fondatorii Romei, Remus şi Romulus (a nu se confunda cu Romulus Mailat care apare mult mai tarziu la Roma, tot ca om al grotelor şi tâlhar la drumul mare). Sângele animalelor sacrificate era stropit pe străzile cetăţii ca semn al fertilităţii. Roşul sângelui era peste tot.

Dar cel mai aşteptat eveniment pentru tineretul Romei, era aşa zisa “loterie a dragostei”. Numele fetelor erau introduse într-o urnă şi apoi fiecare băiat extragea câte un nume ca la “6 din 49”. Se formau astfel cupluri, care pentru un an de zile trăiau în intimitate continuarea ritului fertilităţii. După încheierea unui an, prin acelaşi joc al sorţilor se formau alte cupluri.
În secolul IV, Biserica a convertit obiceiul păgân, înlocuindu-l pe Lupercus cu Valentin, un episcop despre care se spune ca fusese decapitat din ordinul împaratului roman Claudiu al II-lea în anul 270, pe 24 februarie. Interesant este ca această dată corespunde şi cu ziua îndrăgostiţilor de rit mioritic, “Dragobete’s Day”.

E drept ca sărbatoarea autohtonă nu reuşeşte să se ridice la nivelul cultului mercantil al lui Valentin în privinţa încasărilor. Dar nici comerciantul zilelor noastre, nu trebuie să creadă atât de mult că zeul cu înfaţişare de lup, va naşte aşa de multi lei într-o singură zi, încât să-l scoată din actuala criză financiară.
Nu există afacere de o zi, cum nu există nici dragoste de o zi.

Robert Thomas - Majesty.ro

Comments (4)

Name

Email

Title

Comment

smaller | bigger

Add Comment