Despre autoritatea Bibliei
Din fericire, dezbaterea despre autoritatea Bibliei în teologie nu a atins majoritatea Adventiștilor de ziua a șaptea. Pentru cei posibil “suflați” de acest curent din afară, seria aceasta a intenționat să fie un bec roșu de alarmă. Limbajul acestei încheieri poate fi calificat diferit, depinzând de orientarea cititorului. Când este vorba de viață sau moarte, un limbaj care ezită să se pronunțe nu poate fi scuzat.
Fragmente neînțelese din Biblie s-au clarificat în cursul timpului. Altele urmează. Este posibil ca unele să nu fie lămurite niciodată de această parte a existenței. Dar care este alternativa? Să înlocuim niște întrebări mai vechi cu altele mai noi? Credinciosul are o singură necunoscută: Dumnezeu. Necredinciosul are o mie. Fiecare așa numită explicație a necredinței naște și mai multe întrebări. Nu s-a propus încă un înlocuitor al Bibliei.
Câteva concluzii.
Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Ea nu conține Cuvântul lui Dumnezeu, ea este Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia nu devine Cuvântul lui Dumnezeu, ea este Cuvântul lui Dumnezeu.
Scriitorii Bibliei au fost inspirați de Duhul lui Dumnezeu. În timp ce au fost lăsați să se exprime în limba lor, Duhul Sfânt a supravegheat lucrarea lor. Inspirația acestor scriitori nu a fost inspirație poetică. Romanii păgâni făceau deosebirea dintre inspirația poetului și inspirația oracolului. Unii “teologi” de azi nu mai fac această distincție. Inspirația Duhului Sfânt nu este egală nici cu vreun “duh de ghicire” (Fapte 16,16). Nu a fost nici imaginație de scriitor, ca în cazul lui Joseph Smith sau L. Ron Hubbard - întemeietorii bisericilor Mormonilor și respectiv Scientology. Nu putem explica inspirația lui Dumnezeu. Ea se impune de la sine și comandă respect.
Oameni cu conștiințe încărcate se luptă de mult să scoată pe Dumnezeu din știință, din artă, din educație. Cea mai îndrăzneață ofensivă a lor este să-L scoată pe Dumnezeu din Biblie. Pare de necrezut, conducători religioși îi ajută.
Biblia comunică perspectiva cerului asupra vieții de pe pământ. Ocazional, ne susținem punctul de vedere. Cât de valoroasă este însă părerea lui Dumnezeu despre acel incident! Citim: “Ea i-a fost nevastă și i-a născut un fiu. Fapta lui David n-a plăcut Domnului” (II Samuel 11,27). Sentința aceasta scurtă este de o forță rară. Pierderea protecției lui Dumnezeu explică seria de incidente grave și sângeroase care au urmat în casa lui David după aceea.
Creat după chipul lui Dumnezeu omul nu poate ajunge să-L cunoască pe Creator și nici pe sine pe vreo cale independentă, sau neutră. Startul oricărei și adevăratei cunoașteri este frica de Domnul (Iov 28,28, etc.). Alte traduceri folosesc cuvântul cunoaștere în loc de înțelepciune. Frica de care este vorba aici nu este emoția de groază din fața unei amenințări, ci o relație de încredere în Dumnezeu și devotament față de El. Această cunoaștere vitală vine numai prin revelație. Biblia este instrumentul decis pentru acest transfer.
Biblia rămâne regula de credință și practică. Autoritatea din ea este autoritatea lui Dumnezeu, care a făcut cerul și pământul. Ce este clădit pe această temelie rămâne pentru eternitate.
Misiunea Bisericii rămășiței este să învețe pe oameni să clădească pe această temelie înainte de a izbucni furtuna.
Titus Cazan - Majesty.ro


Vineri 









Multumim pentru tot si Domnul sa va binecuvanteze in continuare.