Majesty

      Afirmația lui Pavel continuă să provoace frământări de conștiință.

     “Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2,20).

      Tema disputată este eliberarea din sclavia răului, numit în Biblie păcat.

      În Epistola către Romani apostolul descria lupta aspră dintre convingerile lui și dorințele lui de a face numai ce este bine, pe de o parte și forța naturală a firii lui. El se trezea înfrânt, făcând tocmai ce nu dorea să facă. Se simțea nenorocit, aproape disperat, rob și încă al unui stăpân nemilos (Romni 7,14-24). Este declarația: “Am fost răstignit împreună cu Hristos ….” și:” Hristos trăiește în mine” - o prezentare a soluției la problema care îl chinuise?

      Cu siguranță că da. Creștinii care se luptă cu păcatul din firea lor vor dori să știe mai mult despre aceasta.

      De la început e bine să se observe că avem de-a face cu o ilustrație. Descrierea luptei credinciosului este literală în pasajul citat din Romani. Soluția din Galateni este prezentată în limbaj figurat. Ca orice comparație, sau parabolă, această ilustrație este limitată la clarificarea unui anume punct din adevărul pe care încearcă să-l clarifice. Adevărul este veșnic în timp și infinit în conținut. Nu există comparație care să-l cuprindă. Nu este de mirare că Domnul Hristos S-a identificat pe Sine Însuș cu “Adevărul” (Ioan 14,6).

        Răstignit împreuna cu Hristos.

      Pe Golgota au fost ridicate trei cruci. Crucile celor doi răufăcători au fost puse alături de crucea Domnului. Traducerea “tâlhari” sugerează și acuzația posibilă de crimă.

    “Răstignit împreună cu Hristos“ nu poate să însemne “pe aceeași cruce”, nici “la aceeași dată“, nici “în același loc“. Interpretarea literală este exclusă. Să dezvoltăm deci interpretarea figurativă.

     Cei doi s-au comportat diferit. Unul s-a asociat la batjocurile dușmanilor Domnului. Celălalt și-a recunoscut vina și a văzut în Isus pe Mesia cel promis. Două lucruri extraordinare apar acum. Acest tâlhar a înțeles ce niciunul din ucenici, nici mama lui Isus nu putuseră să priceapă: Cel ce murea pe cruce era totuși Împăratul cel promis. Într-o zi, cândva, El avea să vină să-Și ia împărăția. Răspunsul la cererea acestui om este și el o făgăduință fără egal. Nu mai este niciuna ca ea, nicăieri: Personală și categorică - “Vei fi cu Mine”. Cine și-ar putea dori mai mult?

     Dar se vede că și ocazia de a fi alături de Domnul pe cruce a fost ceva unic. Să fie chiar așa?

      Asigurarea fermă a vieții veșnice a fost dată omului acestuia momente înaintea morții lui. Patul lui de moarte era în formă de cruce. Să nu se conteze pe ultima clipă. Nimeni nu știe cum va fi ea.

   Cererea delicată a cestui om nu trădează nici o fire brută de tâlhar, nici disperare. Este surprinzător de delicată. Nu cere nimic - nici iertare, nici viață veșnică. Simplu, el cere Împăratului să-și aducă aminte că fusese pe o cruce alături de El! Aceasta este credință în forma ei cea mai pură.

                             (Va urma)