Apostolul Pavel fusese “un hulitor, un prigonitor și un batjocoritor” al creștinilor -( I Timotei 1,13). După convertirea lui dramatică, ajunge unul din cei mai puternici misionari pe care i-a cunoscut lumea. Scriind din închisoare efesenilor care răspunseseră la lucrarea lui, apostolul pune toate rezultatele predicării Evangheliei pe seama puterii învierii Domnului Hristos. El scrie:
“Ca să pricepeți … care este față de voi credincioșii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea tăriei puterii Lui, pe care a desfășurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morți și L-a pus să șadă la dreapta Sa, în locurile cerești, mai pe sus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere …” - (Efeseni 1,18-22).
În rezumat, apostolul pune pe seama acestei puteri a învierii Domnului următoarele:
a. Transformarea păgânilor, dintr-o gloată care se închina la idolii cei muți, în slujitori ai Dumnezeului viu și adevărat.
b. Reducerea pornirilor păcătoase din fire, la niște apeluri neputicioase și neluate în seamă.
c. Relațiile plăcute și demne dintre membrii comunității creștine. El acceptă și prezența fraților mincinoși, eventual a unor intruși de rea credință, dar rolul acestora este redus.
În fine, chiar poziția înălțată, fără egal, pentru veșnicie a Domnului, Pavel o pune în contul consecințelor învierii Lui.
Puterea învierii Domnului operează prin mijloace surprinzătoare.
Blândețea are o influență foarte puternică - (Proverbe 15,1. Matei 5,5).
Răspunsul bunătății la atacurile răului este comparat cu acțiunea jăraticului - (Romani 12, 20).
Tăcerea, administrată inteligent, este o forță uriașă . Dregătorul Pilat se mira de tăcerea Domnului în fața unor acuzații înverșunate, dar contradictorii - (Isaia 53,7).
Umilința nu înseamnă înjosire. Ea este o forță puțin cunoscută.Domnul zice: “Învățați de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima”- (Matei 11,28) și “Eu am biruit lumea”- (Ioan 16,33).
În scrisoarea lui către macedoneni, Înainte de execuția sa, Pavel povestește că el a socotit avantajele vieții lui, multe și de invidiat, ca o pierdere, ca un gumoi, față de cunoașterea Domnului Hristos și a “puterii învierii Lui” - (Filipeni 3,8-11).
“Puterea învierii” Domnului Hristos va răsturna toate întăriturile mari și mici ale întunericului și va așeza împărăția veșnică a lui Dumnezeu.
Titus Cazan - Majesty.ro

written by curcanilie, 25 aprilie, 2009
written by Titus Cazan, 28 aprilie, 2009
Secretul constă în a căuta mereu pe Domnul ca să legăm viața noastră de a Lui, ca un altoi. Aceasta este lupta credinței.
Cum se transferă gândurile și simțămintele Lui în mintea și inima noastră nu știm. Aceasta este taina evlaviei. Noi ne deschidem inima îm fața Lui, spunem ce ne doare și plecăm să ne vedem de treabă. Nu contăm pe ce simțim noi, fiindcă aceasta ne poate deruta. Contăm pe asigurarea Lui că pe cel ce vine la El nu-l dă afară. Niciodată. Pe nimeni. Fiindcă ne iubește.
Poate nu vom ști ce s-a petrecut în noi. Nici nu este treaba noastră să ne evaluăm singuri starea spirituală. Dacă am ști să ne punem diagnosticul corect, am fi toți doctori în toate specialitățile. Mai curând, sau mai târziu, cei din jur vor simți prezența lui Dumnezeu la lucru în viața noastră. Noi vom avea pacea și bucuria Domnului în suflet.

Vineri 








