Vineri Războaiele din Vechiul Testament aduc în discuție caracterul lui Dumnezeu. Unii au tras concluzia că acestea descriu poruncile unui Dumnezeu aspru și grăbit să distrugă pe neascultători. Incidentul în care regele lui Israel întreabă pe proorocul Elisei dacă să-i ucidă pe prizonierii sirieni (II Împărați 6) proiectează lumină asupra unui caracter identic cu acela descris în Noul Testament. Întrebarea era: “Să-i măcelăresc, părinte?” Textul merită să fie recitit.
Cadrul istoric. Suntem în secolul al VIII-lea înainte de Hristos. Din Damasc, capitala Siriei, se trimiteau unități militare să jefuiască teritoriile vecine. Împăratul Siriei era surprins că atacurile contra Israelului erau fără succes. Părea că planurile secrete erau divulgate de vreun trădător. Află însă că acela care îl prevenea cu exactitate pe regele lui Israel era Elisei, “omul lui Dumnezeu”. Împăratul Siriei trimite o armată să-l prindă pe profet.
Sub conducerea lui Dumnezeu, sirienii sunt făcuți inofensivi și aduși în Samaria, capitala Israelului. Ioram, regele Isrealului, îl întreabă pe Elisei dacă să-i omoare. Din refuzul profetului putem trage niște concluzii importante.
Planul lui Dumnezeu nu a fost ca evreii să facă război împotriva locuitorilor din țara promisă. Dumnezeu nu are nevoie de ajutorul oamenilor dacă vrea să pună capăt nelegiuirii. Potopul și Sodoma stau ca dovadă. Nici pentru protecția poporului Său Dumnezeu nu are nevoie să fie ajutat. Scoaterea evreilor din sclavia egipteană și înecarea armatei egiptene în Marea Roșie stau ca dovadă. Da la început Dumnezeu a promis că El îi va îndepărta pe locuitorii idoatri irecuperabili din țara promisă (Exodul 23,23-28. Deuteronom 7,22, etc). Acesta a fost Planul A al lui Dumnezeu. Condiția împlinirii lui era ca poporul să asculte și să urmeze conducerea Lui.
Dar începând chiar de la Marea Roșie, poporul s-a răzvrătit și s-a arătat “încăpățânat”. Dumnezeu a fost nevoit să adopte Planul B, care prevedea angajarea lor în luptă cu canaaniții. Dumnezeu a avut motivele Lui ca să procedeze așa, dar a continuat să-i ajute prin “lucrări înfricoșate”. Admirăm bunăvoința lui Dumnezeu de a-Și ajusta planurile la răspunsul necugetat și ingrat al poporului. La fel a făcut și când același popor ales a vrut să-și pună un împărat. A continuat să stea alături de ei și să-i sprijinească. Dumnezeu nu S-a grăbit să-i lepede.
Dumnezeu este Același în Vechiul ca și în Noul Testament. Profetul Elisei mustră pe rege pentru ideea lui de a-i ucide pe prizonieri și îl învață să le dea “pâine să mănânce și apă să bea”. Aceasta seamănă cu sfatul apostolului Pavel către Romani (12,20): “Dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce și dacă îi este sete dă-i să bea, căci dacă faci astfel vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui”.
Nu cunoaștem toate rațiunile lucrărilor lui Dumnezeu. Dar ideea că Dumnezeul Noului Testament este diferit și mai bun decât Cel din Vechiul Testament este un fals. “Isus Hristos este Același ieri, astăzi și în veci” (Evrei 13,8). Domnul Hristos a fost Conducătorul poporului evreu în Vechiul Testament.
Dumnezeul lui Israel Se ocupă și de sirieni. Aceștia erau dușmanii poporului Israel. Ei erau și dușmanii Dumnezeului lui Israel. Unitatea aceasta militară venise să captureze pe Elisei, “omul lui Dumnezeu” - al Dumnezeului lui Israel, nu al lui Rimon, dumnezeul sirian (II Impărați 5,18). Pe de altă parte, regatul din Nord al lui Israel continua să se închine la vițeii de aur ridicați de Ieroboam. Ioram, regele lor, era fiul nelegiuitului Ahab. Dunnezeu Se ocupa de Israel, dar și de alții. Proorocul Ilie “unsese” ca împărat al Siriei pe Hazael. Elisei vindecase de lepră pe Naaman, comandantul armatei siriene. Stă scris: “Nu sunteți voi oare pentru Mine ca și copiii etiopienilor, copii ai lui Israel? zice Domnul. N-am scos Eu pe Israel din țara Egiptului ca și pe filisteni din Caftor și pe sirieni din Chir?” (Amos 9,6). Israel a avut un rol de împlinit, dar Dumnezeu iubește pe toată lumea și Se ocupă de soarta tuturor.
Caracterul lui Dumnezeu este o temă admirabilă, dar profundă. La întrebarea privind pe adversarii noștri, pe care Dumnezeu îi face inofensivi: ”Să-i măcelăresc Părinte?” răspunsul cel mai sigur este: Să nu măcelărești pe nimeni. Nici la propriu, nici la figurat.
Titus Cazan - Majesty.ro
